Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 7 decembrie 2012

Jurnal

Am nevoie de aceste rânduri. De fiecare care dată când vin alegerile, chiar dacă zic să nu mă implic în nici un fel, mă simt afectat.  Eram curios câți cetățeni români vor fi acum în listele electorale. 14, 15 milioane, cât strigau, urlau antenele, de-ți părea că n-a mai rămas nimeni în România. Nu domnule, nu, uite că BEC-ul anunță 18,2 milioane. Ce să înțeleg? Din vară și până acum populația României a crescut cu 3 milioane! Ponta și Antonescu îmi repugnă. Nici pe Băsescu nu-l iubesc. Ponta nu ajunge nici la genunchiul lui Boc. Vor câștiga probabil cu un scor mai mult decât confortabil, între 55% și 60%.

Aflu că la Chișinău a avut loc  o nu știu ce conferință pe o nu știu ce temă legată de românism. Au participat Valeriu Matei, proaspătul încoronat, Constantin Tănase, prețiosul T. Cojocariu care scrie un text (fofolocit ca de fiecare dată, în Timpul), pe site-ul Timpului apare un spot electoral pro USL, dar în același timp  anti ARD. Când își călcau brăcinarii pe la Cotroceni și nu știau care să-i pupe primul mâna președintelui, Băsescu era bun, tataia Băsescu. Acu’, că se schimbă puterea pe Dâmbovița, tre’ să treacă la altă țâță. Lapte să fie, culoarea vacii nu contează.

M-am convins că sunt tabere și bisericuțe peste tot. Câteodată rămâi perplex când vezi unul pe care îl considerai „de-al nostru” că-i mai agresiv și mai avid decât rivalii consacrați. Apare și Igor Ursenco pe Voxpublika, făcând jocul USL-ului, vizibil și fără perdea, aproape că recunoaște – USL-ul nu m-a mandatat. Cu o optică unilaterală, apropie PPE-ul de Putin, cu o retorică antieuropeană, a se vedea așa-zisele imixtiuni  în treburile interne, dumnealui omițând faptul că România e în același timp membru UE, ceea ce presupune obligații. Stela Popa rămâne pe poziții, e consecventă, observă firea filistină a basarabeanului. Orice ar fi, Alianța e de preferat oricărui regim comunist. Au plecat cică șapte consilieri PCRM de la Cahul în frunte cu președintele Avram Micinschi, știu că deține cetățenia română și are o casă în Galați, e profesor de română. Niciodată nu a contestat numele adevărat al limbii. Măcar atât.

Read Full Post »

The Eye

ochiul-3175         După Nabokov ar ieși că sunt idiot. Am citit Ochiul și nu m-am prins. Un basarabean nu ar spune niciodată – nu m-am prins. El ar spune – nu mi-am dat seama. Să reiau. Nu mi-am dat seama că naratorul e chiar Smurov sau că Smurov e chiar naratorul. Aveam nevoie de o asemenea lectură, pentru că socialul e poziționat mult în spate, aproape nu contează că în Rusia se purta un război civil, că rușii albi, aristocrati, împânziseră Europa Occidentală. Contează construcția textului, contează segmentarea și dilatarea temporală. O secvență, un gest, o schiță care în mod normal durează o fărâmă de secundă. Mai bine nu aș spune – durează, ci se stinge. Devine dintr-o dată încăpătoare, voluminoasă, observându-și în detaliu orice (in)flexiune. Literatura își orientează privirea către propria zămislire. Nabokov zice că  se bucură cu adevărat de textul Ochiului doar cel care înțelege de la început relația Smurov- narator. Eu mi-am dat seama mai spre sfîrșit, dar pot confirma că bucuria nu mi-a fost diminuată. Am revenit apoi asupra textului, am căutat indicii în primele pagini, dar tot nu le-am găsit. Deci sunt idiot.

p.s Mi se pare ca Nabokov exprimă o concepție textualistă asupra literaturii. Lumea textului e mai importantă decât lumea însăși, o subminează pe cea exterioară.

Vladimir Nabokov, Ochiul, Ed. Polirom, 2008,  160 pag.

Read Full Post »