Octogenarul Aureliu Busuioc și- a permis în ultima sa carte – Și a fost noapte… câteva drăgălășenii literare sau mai bine-zis candori textuale. Lenza și Werner.
– Bine ai venit în Austria, Lența! Mă mai iubești?
– Sunt virgină, Werner…
Cartea mi-a lăsat impresia că Aureliu Busuioc e nostalgic după propria viață, după propria tinerețe, iar personajele sunt mai mult un fel de paravan în spatele căruia autorul își poate da frâu liber sentimetelor. E emoționant să citeșeti astfel de texte aparținând unui scriitor de peste 80 de ani, foarte tânăr în intimitatea gândurilor sale. Romanele lui A.B, începând cu Singur în fața dragostei, cred că au constituit un câștig palpabil pentru literatura română din Basarabia, sunt scrise într-o limbă română fluentă, cursivă, nu ignoră neologismul. E un merit incontestabil. Poate că nu ai scris o mare literatură, dar ai păstrat limba din care altii, poate mai talentați, își vor extrage nectarul/filonul inspirației.
Aureliu Busuioc, Și a fost noapte…, Ed. Cartier, 2012, 125 pag.
Talex 