Deambulam
Pe străzi prost asfaltate
Într-o zi de toamnă, identică
ridicolă şi comprimată
Caldarâmul obliga la adevărate exerciţii de agilitate
Priveam frontispiciile caselor
Poate mai poartă vreun însemn cronologic
Vreun blazon peste care s-a lăsat pulberea
Dintr-o modă trecută
să transgreseze epocile.
Mirosuri reci îţi declanşează
frânturi de amintiri
Nimic concret
Nimic să pui în buzunar
Te-ai ales doar cu o tresărire
Tristeţea e singura ta bucurie.
Imiţi cu stângăcie
Oricine şi-ar da seama
De unde ţi-ai furat „inspiraţia”.
„Toţi vor să-şi vadă numele pe o copertă.
Toţi visează la confirmarea tiparului.
Gestul de a scrie este, în el însuşi,
un refuz tranşant al anonimatului.”
Talex 