Talex

Deambulam

Pe străzi prost asfaltate

Într-o zi de toamnă, identică

ridicolă şi comprimată

Caldarâmul obliga la adevărate exerciţii de agilitate

Priveam frontispiciile caselor

Poate mai poartă vreun însemn cronologic

Vreun blazon peste care s-a lăsat pulberea

Dintr-o modă trecută

 să transgreseze epocile.

Mirosuri reci îţi declanşează

frânturi de amintiri

Nimic concret

Nimic  să pui în buzunar

Te-ai ales doar cu o tresărire

Tristeţea e singura ta bucurie.

Imiţi cu stângăcie

Oricine şi-ar da seama

De unde ţi-ai furat „inspiraţia”.

„Toţi vor să-şi vadă numele pe o copertă.

Toţi visează la confirmarea  tiparului.

Gestul de a scrie este, în el însuşi,

un refuz tranşant al anonimatului.”