Roberto Bolaño a trăit doar 50 de ani. A scris câteva cărți ce-l așază în galeria marilor scriitori sud-americani. Chilianul Roberto Bolaño s-a născut în 1953 și a murit în 2003. Pentru mine, cea mai bună literatură e cea sud-americană, Llosa, Marquez, Fuentes, Asturias, Sábato, Sepúlveda. Ar trebui să spun și Cortázar și Borges și Adolfo Bioy Casares, însă din acești scriitori abia de am citit câteva texte. Mi se pare un lucru esențial să scrii câteva rânduri după fiecare lectură, te limpezește, îți decantează percepțiile și apoi te și ajută, e o formă de jurnal și de mărturisire curativă, pentru că receptarea continuă, nu sfârșește odată cu închiderea cărții, îți mai pui întrebări, mai stabilești relații textuale, cauți asemănări și analogii.
Scriitura lui Roberto Bolaño poartă în sine particularitățile literaturii sud-americane, dar în același timp se și desparte de modernismul ei, glisând spre un postmodernism iminent. Textul mimează o aparentă fragmentare, își asumă și un anumit dozaj de ambiguitate, operează cu imagini vizuale violente, incertitudinile, părțile nevăzute sunt mai tulburătoare decât evidentul. Chile nu a scăpat de dictatură, deși a fost și este una din cele mai democratice și prospere țări sud-americane. Protagonistul Carlos Wieder, de origine germană, își arată adevărata față în timpul regimului lui Pinochet, dacă până atunci vizita cercurile de poezie, scria el însuși texte ce păreau că nu-l reprezintă, pentru că nu-și ducea sinceritatea până la capăt, mai târziu va scrie versuri într-un mod inedit, pe cer, pilotând un avion. Va scrie versete biblice, fraze ambigue, trimițând sugestiv la poetica asasinatelor pe care le-a comis. Își omoară foștii parteneri, le fotografiază trupurile și apoi organizează o expoziție de fotografie, de parcă ar dori să se deconspire sau să-și etaleze adevărata natură. Un astfel de personaj, deși mai uman și mai vizibil în curgerea faptelor, ar fi și Maximilian Aue, protagonistul lui Littell, numai că acesta din urmă are o circumstanță atenuantă – era război. Carlos Wieder e un criminal sadea, frustrat și obsedat. Vinovații pot fi cu greu găsiți, doar în final Carlos își primește pedeapsa. Dar cui îi mai pasă.
O stea îndepărtată, despre acest roman am vorbit aici, mă încurajează să merg și spre Nocturnă în Chile și spre celelalte volume de povestiri. Câteodată mă gândesc că literatură bună nu poate fi decât tristă.
O stea îndepărtată, Roberto Bolaño, Curtea Veche, 2008, 160 pag.
Anunțuri
Lasă un răspuns