Venea toamna
Îmi contemplam filosofic singurătatea
şi neputinţa şi impostura
Dezbrăcam armuri imaginare
le aruncam cât colo
ca pe nişte exuvii
să le poarte alţii,
dacă or vrea.
Arhive
Comentarii
- Anonim la Vouă cine vă netezește sfârșitul? (Tatiana Țîbuleac, Grădina de sticlă)
- Mara la Încă un prizonier
- Liam Sanders la Voci și oglinzi (Ioana Scoruș în dialog cu Ion Vianu, În definitiv…)
- Maria Angel Ferrero la 7 aprilie
- Eddie la Jurnal „Moscovit” III
- Corinne W la Jurnal „Pueril” III
- zippo la Cum să-l (mai) citim pe Vasile Ernu?
M-au vizitat
- 42.744 de oameni buni
Meta
-
-
-
Lasă un răspuns