Venea toamna
Îmi contemplam filosofic singurătatea
şi neputinţa şi impostura
Dezbrăcam armuri imaginare
le aruncam cât colo
ca pe nişte exuvii
să le poarte alţii,
dacă or vrea.
15/10/2011 de talex
Venea toamna
Îmi contemplam filosofic singurătatea
şi neputinţa şi impostura
Dezbrăcam armuri imaginare
le aruncam cât colo
ca pe nişte exuvii
să le poarte alţii,
dacă or vrea.
Lasă un răspuns