Venea toamna
Îmi contemplam filosofic singurătatea
şi neputinţa şi impostura
Dezbrăcam armuri imaginare
le aruncam cât colo
ca pe nişte exuvii
să le poarte alţii,
dacă or vrea.
Arhive
Comentarii
M-au vizitat
- 41.977 de oameni buni
Meta
-
-
-
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Talex 
Lasă un comentariu