Talex

Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează?

Oricum, deasupra Maternităţii

Când ne-am născut nu strălucea nici o rază.

Ai diavolului, nu. Nici ai divinităţii.

Doar ai clipei: încăpătoare

Ca o valiză, ca o cisternă, ca un muzeu.

Dar nu-ţi fie teamă, nimeni nu moare!

Nici măcar eu,

Mai fragil şi ghinionist ca un cristal

Lovit cu cotul, din neatenţie, pe o tarabă

Sau pe un raft din Magazinul Universal.

Doar trecem, lichid vâscos, fără grabă

Şi cumva indiferent,

Dintr-un recipient în alt recipient.