Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează?
Oricum, deasupra Maternităţii
Când ne-am născut nu strălucea nici o rază.
Ai diavolului, nu. Nici ai divinităţii.
Doar ai clipei: încăpătoare
Ca o valiză, ca o cisternă, ca un muzeu.
Dar nu-ţi fie teamă, nimeni nu moare!
Nici măcar eu,
Mai fragil şi ghinionist ca un cristal
Lovit cu cotul, din neatenţie, pe o tarabă
Sau pe un raft din Magazinul Universal.
Doar trecem, lichid vâscos, fără grabă
Şi cumva indiferent,
Dintr-un recipient în alt recipient.
Talex 