Talex

Cea mai tristă zi din istoria Basarabiei. România a renunţat fără luptă. Polonezii, nu. Poate mai există speranţă. O unire de genul celei de la 1918 nu mai e posibilă. Una – prin integrare europeană. Da! Ne place sau nu, Occidentul pare lumea cea mai bună din câte s-au inventat până acum. Dacă după 50 de ani de comunism mai vorbim de limba română şi de români basarabeni, înseamnă că nu e totul pierdut.

Read Full Post »

Dughin a spus și lucruri inteligente.  Pare ceva mai flexibil decât un rus habotnic și chiar un bun cunoscător al  unor autori români. Nu e rău.  Are dreptate în privința Occidentului, însă deloc – în privința Rusiei și a viitoarei uniuni euroasiatice.  Dacă după 200 de ani suntem încă la stadiul de provincie, e ridicol să vii și să ne livrezi o nouă ofertă geopolitică. Cine te va crede?

Există  multe aspecte care îmi displac în lumea occidentală – toleranța, o nouă religie (o nouă dictatură) e un cuvânt pe care l-aș șterge din dicționar și l-aș înlocui cu „înțelegere” sau ”blândețe”,  să fii tolerant nu înseamnă în nici un caz să fii bun; egalitarismele absurde, democrația înțeleasă în primul rând ca drepturi ale minorităților și nu ca puterea majorității. E o concluzie la care am ajuns singur și am fost atât de mirat s-o aud mai ieri din gura lui Dughin. Apoi, chiar dacă rămân la ideea că biserica e una din cele mai mari imposturi ale umanitații, nu putem omite rolul pe care l-a jucat în formarea și consolidarea națiunilor. A vorbi azi că „protestul minorităților sexuale a fost precedat de cel al minorității creștine” – e o aberație colosală. De când creștinii sunt o minoritate?!  Dacă neutralitatea ar fi posibilă în cazul Basarabiei, aș fi pledat pentru ea. Numai că pentru ruși a fi neutru înseamnă să te lași ocupat de Armata a 14, să fii anti Nato, etc. Doar naivii cred că într-o astfel de lume mai poți fi neutru cu adevărat. Ce-i de făcut?! Din păcate, Occidentul rămâne singura alternativă, o lume imperfectă, dar ,totuși, cea mai bună din câte s-au construit până acum. Și Occidentului i se pot imputa multe, refuzul de a pune semnul egalității între nazism și comunism, jocul duplicitar pe care-l „țese” atât cu statele din est, cât și cu Rusia.  Dacă mă uit spre est, mă îngrozesc, spre vest, ar mai fi ceva șanse.

Read Full Post »

Aș vrea să mai scriu câte ceva despre cărțile pe care le citesc. Însă îmi displace, mă întristează chiar. Așa că nu-mi rămâne decât varianta unor notații frugale, impresii sumare și subiective. Două titluri de Martin Page. Ceva mai demult. Amuzante și accesibile. „Despre ploaie” și „M-am hotărât  să devin prost”. Titlurile sunt sugestive.

Lucian Boia e un personaj erudit și cu mult bun-simț. Calități rare. Însă ultimele sale două cărți – „De ce este România altfel?” și   „Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine”,  mi-au lăsat un gust amar și o senzație de „déjà vu”.  Același calapod deconstructivist, aceleași raționamente înghițind zeci de stereotipii. Partea bună constă în faptul că autorul nu are pretenția că deține adevărul. S-ar putea să fie așa, sau nițel altfel.

„Născut în ’58”. Dacă vreți poezie bună, acolo o găsiți. Din Ioan Es. Pop și Vasile Gârneț am citit și mai-nainte. Să nu ratați poemul „Despre fericire”.

Liliana Corobca și „Kinderland”, am și cealaltă carte a autoarei, apărută la Polirom, dacă nu mă înșel. Cineva s-a hotărât să scrie despre copiii rămași singuri acasă și o face ireproșabil și cu multă naturalețe, fără pretenția celui care pretinde că inventează o lume și nici riscând să alunece în vulgaritate și trivial (literatura „basa”). Și cu mult umor, terapeutic.

Am o problemă cu Faulkner. A e înnebunită după scriitor, eu nu. Îmi este și puțin rușine. Să spui că nu-ți place Faulkner e totuna cu a recunoaște că ești prost. Însă mie nu-mi place. Îl prefer pe Proust. Citit vreo 80 de pagini și văd că merge. Atâta sensibilitate rar unde am mai întâlnit. Și parcă am avut o revelație. Proust ar fi  nemuritor. Să-ți fixezi existența într-o carte, de-o asemenea manieră, gesturi, amintiri, experiențe, priviri e ceva ieșit din comun. Chiar nu-mi pasă că Proust era homosexual. Era genial, în schimb.  Cel mai citat și cel mai necitit scriitor, era scris undeva. Aș fi tentat să spun că Proust seamănă cu Blecher, dacă n-ar fi exact invers.

Azi a murit Alexandru Mușina. După Gheorge Crăciun. Literele brașovene sărăcesc.  Fratele meu l-a cunoscut pe Alexandru Mușina, scriitorul deborda de inteligență. Un om de cultură.

Nu mai apar revistele Contrafort, Semn, Limba română, Clipa. Și e trist. Marga s-a cărat tot cu calorifer. E un paradox aici, revistele au rezistat 8 ani, în timpul comuniștilor, și au „căzut” acum, când Basarabia începe să-nvețe ce-i democrația.

Cam atât.

Read Full Post »

Guvernul Leancă se mișcă binișor.  L-ați văzut pe „patriotul” Ghimpu pe 15 iunie? Îl prefer pe „trădătorul” Hadârcă. Cu un așa comportament politic, bani în pampers, nu mai dăm înainte.

Read Full Post »

Read Full Post »

E vară. O sun pe mama.  E tristă. Au atât de mult de prășit.  E vară. O sun pe mama. Parcă e bucuroasă. Au terminat prășitul. Mama citește Llosa, Marquez, Cărtărescu și prășește, atunci când iarba îi inundă.

Read Full Post »

http://www.gandul.info/gandul-live/ce-crede-cristian-tudor-popescu-despre-casatoriile-dintre-homosexuali-10936605

Read Full Post »