Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for mai 2013

și e duminică…

Posted in Jurnal on 26/05/2013| Leave a Comment »

Read Full Post »

Mistreţul cu colţi de argint

Posted in Jurnal on 25/05/2013| Leave a Comment »


Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

– Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos…

– Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici …

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
– Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!…

– Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
– Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!…

– Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
– Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!…

– Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: – Taci…
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

– Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?…

– Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l…
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin…
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin

Read Full Post »

Jurnal

Posted in Jurnal on 21/05/2013| 3 Comments »

Cât de mult aș fi vrut să ma aflu zilele astea la Cluj. Să-l privesc și să-l ascult pe Mario Vargas Llosa. Să-i cer un autograf pe o ediție mai veche din ”Războiul sfârșitului lumii”. Să-i spun că  mă fascinează literatura pe care o scrie. Că nu-i pot uita personajele. Cum să-i uiti pe Fonchito, pe Don Rigoberto, pe mătușa Julia, pe Lituma sau Pedro Camacho, pe Leul din Natuba sau Pajeú, pe  Baronul de Cañabrava sau João Abade?! Că e scriitorul care nu m-a trădat niciodată. Și care uneori mă face fericit.

Read Full Post »

P.O.H.U.I

Posted in Jurnal on 09/05/2013| Leave a Comment »

P.O

Read Full Post »

Serenadă. De ce nu?

Posted in Muzica on 06/05/2013| Leave a Comment »

Read Full Post »

Jurnal

Posted in Jurnal on 06/05/2013| Leave a Comment »

Nu mai citesc știrile de pe  Unimedia, Publika, Timpul, Adevărul. md  din 29 aprilie. Oare refuzul realității poate fi o soluție?! Între timp m-am liniștit și doar mă întreb  ce s-a mai întâmplat în politica basarabeană. Am auzit la radio, în mașină, de un concert organizat de Ambasada Rusiei pe 9 mai. Nu aveam nevoie de această umilință gratuită. Sincer să fiu, nu cred ca va mai exista o AIE 3, prea s-au compromis cu toții. Și Plahotniuc, și Ghimpu, și Filat. Cum să mai justifici o alianță în ochii electoratului după atâtea acuze reciproce. Ne așteaptă ce-i mai rău, spun asta fără a cădea în defetism. Sunt dezamagit de prestanța intelectualilor basarabeni, mi s-au părut părtinitori, pro Filat pe față. Unii din ei sunt foarte buni, intelectuali pe care ii admir și pe care i-am citit, dar care acum dovedesc cumva o atitudine ancilară. Nu vor câștiga nimic. Acum mi-am dat seama ca Ion Druță a fost anatemizat pe nedrept, am citit aseară – Cine a stins lumina în România? – un excelent articol despre tarele identității noastre. Intelectualii basarabeni au funcționat mult mai bine atât timp cât au avut un dușman comun – pe Voronin și partidul său. În afara acestei realități nu mai sunt în stare să faca disidență, să dezvolte spiritul critic, detașarea ironică. E și asta o neputință. În rest, citesc – „M-am hotărât  să devin prost”, iar în câteva zile plecăm în pastoral la culesul de salcâm.

Read Full Post »