Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for aprilie 2013

 

 

Read Full Post »

Niște comèdii

978-973-50-3467-2.promo        În general mă feresc de exclusivisme, relativitățile mi se par mai la îndemână și mai în măsură „să exprime adevărul”. O întâlnire cu o carte de Andrei Pleșu e de cele mai multe ori o bună ocazie de a te confrunta cu propriile limite. Dar nu e vorba „despre îngeri” și nici despre „parabole”, ci despre un titlu mai mundan, mai aproape de „ororile cotidianului rupestru”. Țin minte că în  Despre frumusețile uitate ale vieții scriitorul ne-a vorbit din plin și despre urâțenii. Nici vorbă de dominanța frumuseții. Asistam la o luptă  care pe care.  Cum poți scoate în evidență o frumusețe, dacă nu plasând-o, printr-un tertip imagisitic, lângă ceea ce pare opusul ei. În Comèdii la porțile Orientului lucrurile stau așijderea. Volumul cuprinde articole pe care Andrei Pleșu le-a publicat în Dilema, Jurnalul Național, Plai cu boi între anii 1993-2004.  Selecția a fost realizată de Radu Paraschivescu în baza unor criterii esențiale, mai simplu zis – umorul recreativ , râsul eliberator.

Ți se oferă însă toate motivele să-i tragi un bocet zgomotos. Caragiale e în fibra textelor scrise de Andrei Pleșu. Dacă îl voi citi/reciti o voi face prin „cel mai desăvârșit stilist al limbii române”. Am spus că „în general” mă feresc de exclusivisme, uneori însă e util să te pronunți mai apăsat.   Ni se livrează o imagine a României postdecembriste din care nu lipsesc impostura crasă, flatulațiile vieții politice, întâlnirile și situațiile deocheate, haosul tranziției, încremenirea tâmpă și explozia neașteptată. Dar la urma urmei și în fond – Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère.

Dincolo de conținutul propriu-zis al textelor,  contează (pentru mine) stilul în care sunt scrise, Andrei Pleșu „controlează„ limba română așa cum foarte puțini scriitori, eseiști reușesc.

 

Andrei Pleșu, Comèdii la porțile Orientului, Editura Humanitas, 2012, 256 pag.

Read Full Post »

Jurnal

Prin 2006-2007, în Galați, existau patru librării. Humanitas, cea mai faină, spațioasă, plină de cărți, deloc apăsătoare, chiar reconfortantă, dotată cu fotolii și canapele și cu o cafenea. S-a mutat. Librăria C. Negri, la 100 de metri de sediul central al Univesității, cu o ofertă de carte bogată. Polirom și Humanitas pe primul loc, dar și alte edituri mai puțin cunoscute. Mai întâi și-a redus spațiul la jumătate prin apariția unui perete separator și prin încastrarea unei alte uși. Apoi s-a închis. Librăria Diverta, situată mai spre Dunăre, chiar lângă ”Fata în valuri”. Acestei librării întotdeauna mi s-a părut că-i lipsește ceva, mă simțeam acolo ca într-un supermarket, la intrare avea turnicheți. O librărie nu moare niciodată din prima, ci treptat, mai întâi observi că nu mai apar anumite edituri sau anumiți autori, apoi că s-a împuținat personalul, apoi apare un aparat de xeroxat și librăria ori se-nchide, ori se transformă în papetărie. Librăria Diverta s-a mutat într-un mall, în celălalt capăt al orașului. Librăria Lumina se asemăna cu Librăria C. Negri, avea însă o particularitate, pe lângă titluri pe care le puteai găsi la Humanitas, aici găseai și cartea religioasă. Azi a rămas doar compartimentul cu carte religioasă. Spuneam că Librăria Humanitas s-a mutat. Ocupă un spațiu mai redus decât cel inițial, dar și-a păstrat aerul nobiliar. Am văzut azi „Ploile Amare”, iată că a ajuns și în provincie.

Read Full Post »

Jurnal

Abia aștept să văd cum vor comenta/justifica „intelectualii pldm-isti” revenirea lui Plaho în prezidiul Parlamentului. Curat murdar.

P.S. Știți răspunsul, nu? De cât sacrificiu a fost în stare Vladimir Filat, de dragul țării, de dragul semnării Acordului de Asociere, l-a acceptat până și pe Plaho. Ce gest, câtă măreție! Câtă noblețe! Dar vai, unde e Ghimpu? În buzunarul lui Plaho? La guvernare? Face jocul Pd-ului?

Câtă mizerie!

De fapt, în buzunarul lui Plaho e însuși Filat.

Read Full Post »

Aline

Read Full Post »

Jurnal

În Polonia a ajuns președinte un om care a fost disident. În Moldova a ajuns președinte un om care a condamnat un disident. Nicolae Timofti invocă un argument nedemn, insalubru. Cel păgubit a mai fost internat pentru o problemă similară și în 2005.  Avea toate șansele să ajungă din nou acolo după o primă internare forțată. Câți din noi ar mai ieși întregi la cap după o asemenea experiență? Păi, dle Președinte, îți justifici gestul incalificabil prin faptul că la aproape 20 de ani distanță omul a mai fost o dată internat. Halal de-așa președinte. Te puteam înțelege dacă recunoșteai că ai fost un cinovnic, dar să condamni un om de două ori, căci asta ai făcut, depășește bunul simț.  Îți justifici gestul din 1987 prin cel din 2005, exact ca un stalinist. Știi câte poate presupune celebrul articol 58?!

P.S. Dacă Mihai Ghimpu se comportă cu toți membriii  PL așa cum s-a comportat cu Vitalie Marinuță, atunci își merită soarta. Nu e suficient să ai principii, l-am admirat pentru curajul sau în chestiunile identitare și în cele ce privește adevărul istoric (ziua de 28 iunie), dar trebuie să dai dovadă și de bună creștere, de cei șapte ani de-acasă, de moderație și politețe. Daca cineva bate cu pumnul în masă  într-un partid pe care-l consideram democratic, oare cum o fi  în celelalte unde liderii sunt mult mai autoritari?

Read Full Post »

Jurnal

Mama citește. Eu nu prea mai reușesc. Stau de trei săptămâni cu o carte de Andrei Pleșu. Timp in care mama a citit Războiul sfârșitului lumii, Asediul Vienei, Ploile amare si Prorocii Ierusalimului. Și m-a rugat să-i mai duc alte cărți. Ultimele 2-3 luni mintea mi-a fost ocupata doar cu albine, am citit „Creșterea mătcilor” de Ruttner, achiziționat stupi, verificat starea familiilor. Când m-apucă vreo pasiune din asta, nu mai văd nimic altceva în jurul meu. Sunt de-a dreptul fermecat o anumită perioadă. După care mă înseninez și-mi zic – uite cât de naiv am putut fi. Sper să-mi revină pofta de lecturi. Am atâtea titluri pe raft, inclusiv din 2013, vreo șase cred. Nu se poate trăi fără cărți.

Read Full Post »

Older Posts »