Talex

De data asta nu am mai ratat spectacolul celor de la Buena Vista Social Club. Au venit în formație completă. Cei vii.  Compay Segundo a plecat în altă parte.  E nevoie și acolo de muzica bună – „musica cubana”. La fel și Ibrahim Ferrer. Buena Vista Social Club e o instituție. Cum să nu iubești Cuba? Măcar și pentru încăpățânarea, plină de candoare,  de a se opune „imperialismului” american.  Ne-au încântat Omara Portuondo, Pianistul (un afro-american),  trompetiștii, cei de la percuție, chitariștii, trombonistul și ”muñeca”. O femeie atât de senzuală, cum rar mi-a fost dat să văd. Cu o lene în mișcări, fermecătoare. Înaltă, cu o carnație bogată, fără a fi însă grasă. A zice că semăna cu Eula lui Faulkner. Eu – nimeni nu poate semăna cu ea.  Eleganță și senzualitate ca în filmele lui Kar Wai Wong. Chan, Chan. Dos gardenias. Quizas, Quizas, Quizas.