și stau așa cu gându-n altă parte
nu mă-ntristez deloc cu-atâtea frunze moarte
ce caută o rimă, ridicolă fantoșă parfumată
în timp ce eu vorbesc, mi-au șterpelit o gheată
dar unde-i poezia strigau modernii clasici
vă strecurați în texte și parcă vă șoptiți
ba nu șoptim nimic și mergem în afară
că poezia e chiar aici în stradă
când vine oboseala trecătoare
mă tot prostesc
c-altfel îi jale mare.
Versuri din astea, penibile, amorfe reluări
Aș putea scrie veșnic, etern, nemuritor
Dar stai poate mai găsesc vreun adjectiv
Adverb sau ce-o mai fi, un detectiv
Rima a venit involuntar …și trebuie să ar
Să ar pământul, glia noastră sfântă
Da-i cam pârloagă și înțelenită
Măi, da ce frumoasă poezie ai compus!
Un opus! Striga în cor multimea
Ți-a ajuns?
Dac-aș găsi un editor mai pășunist
l-aș cuceri cu ale mele versuri pline de candoare
de când mă-nvârt p-aici miroase a sudoare
trecea un tractorist, întâmplător, agale
la vale trecea un tractorist întâmplător
și fum ieșea, mult fum de la motor
iar tu în căutarea unei rime potrivite
ai început să faci un calcul la abac
și-ai ațipit la marigine de drum pe-o parte
iar tractoristul, mare-amator de poezii,
să-ți facă-n ciudă
cu o poetică manevră te-a călcat!
Lasă un răspuns