Ieri, la Chișinău, am cunoscut doi scriitori. În carne și oase. Vii și adevărați. Și cu mult suflet. Ei sunt așa cum mi i-am imaginat. Dovadă că scriitorii buni nu își trădează cărțile. Și nici cărțile bune nu își trădează scriitorii. Dau filmul înapoi și cred că am folosit greșit mai multe sintagme, de emoție. Ediție copertată în loc de ediție cartonată; cazier juridic în loc de cazier judiciar. M-am întors de la Chișinău cu multe cărți. Cărți de pus în bibliotecă. Și de citit. Și cu o pereche de pantofi noi, cumpărați din Chișinău, pentru că m-am pornit de acasă în teniși. Mi-am uitat pantofii la Galați. A fost o zi frumoasă.
Arhive
Comentarii
- Anonim la Vouă cine vă netezește sfârșitul? (Tatiana Țîbuleac, Grădina de sticlă)
- Mara la Încă un prizonier
- Liam Sanders la Voci și oglinzi (Ioana Scoruș în dialog cu Ion Vianu, În definitiv…)
- Maria Angel Ferrero la 7 aprilie
- Eddie la Jurnal „Moscovit” III
- Corinne W la Jurnal „Pueril” III
- zippo la Cum să-l (mai) citim pe Vasile Ernu?
Blogroll
Contrafortisti
Cultura
M-au vizitat
- 42.441 de oameni buni
Meta


Lasă un comentariu