Azi, la cursul de apicultură profuˈ ne zice că el teorie ştie, dar n-a deschis niciodată un stup. Măcar a fost sincer. În rest am discutat între noi şi ne-am dat (inclusiv eu) mari albinari.
În anticariat găsesc o întreagă colecţie Cartier Poesis, Eminescu 4 vol, Esenin, Blok, Foarţă, Minulescu, Bacovia şi încă ceva. M-am bucurat. Îmi iau trei cărţi – un Flaubert – Trei povestiri, un roman – Copiii lui Hansen şi Breviar pentru păstrarea clipelor. Am mai ţinut în mâini un roman românesc apărut în 1935, costa doar 5 lei, acum regret că nu l-am luat. Romanul era ieşit de sub tipar în acelaşi an. Dar putea fi citit. Avea un titlu de genul – Sunt fata lui (urma un nume). Am uitat.
M-am hotărât cu cine să votez la localele din 10 iunie, a fost ceva instantaneu, stăteam pe o bancă şi aud şi văd o dacie papuc care avea în spate pe ambele părţi două panouri electorale ale nu stiu cărui canditat al partidului verde. O doamnă. Şi ce constat. Doamna de la volan e chiar doamna de pe afis. Şi face cu mâna şi salută pe toată lumea, ai spune chiar că pare fericită. Pe mine m-a convins.
Pentru prima oară am reuşit să citesc afară, în alt spaţiu, într-o cafenea, am lăsat maşina la spalat şi în vreo 25 de minute am citit cartea Mariei- Paula Erizanu. Sublimă! Poate revin.
Talex 