Apariţia acestui jurnal intim a provocat interminabile discuţii asupra autenticităţii sale. Însemnările au dobândit în timp o importanţă prin ele însele, chiar nu mai contează prea mult dacă A.S. Puşkin e autorul real sau un alt autor (anonim) a ştiut să profite de pe urma unui personaj carismatic şi să intre incognito, cu un subiect ieşit din comun, în biografia personală a scriitorului rus. Despre subiect doar atât – paginile cărţii înregistrează, printre altele, experienţele sexuale ale lui A.S. Puşkin de până la căsătorie, dar şi de după, avându-şi în soţie un complice. Numai că toate aceste experienţe care la prima vedere ar putea uşor glisa spre trivial şi exhibiţionism sunt susţinute de o analiză a propriilor trăiri, senzaţii, de reflecţii pe teme majore. Contează enorm şi cadrul povestirii.
Iată cum îşi justifică autorul demersul – dar urmaşii nu îmi vor mai putea face nimic, nici mie, nici strănepoţilor mei, întrucât depărtarea în timp preschimbă cele mai condamnabile fapte în simplă poveste. Acelaşi autor anticipează destinul însemnărilor şi conturează o imagine viitoare a Rusiei – Sincer, nu-mi pot imagina o Rusie fără cenzură. Probabil că însemnările vor fi scoase de sub tipar în Europa, sau, mai degrabă, în îndepărtata Americă.
Dragostea pentru cărţi legitimează oarecum atracţia scriitorului pentru femei, până unde merge analogia – De aceea sunt gelos şi pe cărţi, şi nu-mi place să le dau altora să le citească. Biblioteca mea este haremul meu. Cartea e şi despre lumea de atunci, şi despre lumea de azi.
(Însemnările de taină ale lui A.S. Puşkin 1836-1837, Ed. Allfa, 2006, pag. 157)
Talex 