Talex

           Despre Gândirea captivă, titlul cărţii lui Czesław Miłosz, au scris Tamara Cărăuş în Contrafort nr. 5-6, 2009, Vitalie Ciobanu – Contrafort nr. 9-10, 2011, număr în care a fost publicat un amplu interviu luat autorului în 1985. Revista Sud-Est Cultural (nr.4 2011) publică un interviu mai recent, din 2003. Pot să spun că această carte e o lectură obligatorie în primul rând pentru cei care vin din blocul sovietic.  E o lucrare care demistifică mecanismele gândirii staliniste. Mă voi opri asupra unor subiecte ce invită la reflecţie.

–          paralelismul creştinism/comunism (Noua religie)

–          efectul pastilei Murti-Bing

–          ce înseamnă Ketmanul („jocul practicat în apărarea propriilor gânduri şi sentimente”, „constă în realizarea sinelui în pofida a ceva”)

–          cum se manifestă Ketmanul

–          în ce măsură literatura poate anticipa istoria (cazul Witkiewicz)

–          capacitatea de adaptare a intelectualului

–          poziţia intelectualului înainte şi în timpul dictaturilor populare

–          ce ascunde sintagma „bun de tipar”

–          trecerea de la realismul critic la cel socialist, perspectiva literară

–          Biserică vs. Club

–          Poezia (expresie a temperamentului individual ce se frânge din cauza convenţiei sociale) vs. Poezia Noii Credinţe (expresie a convenţiei sociale ce se frânge din cauza temperamentului individual)

–          Comportamentul uman dependent de stimulii externi (este suficientă o bruscă schimbare a condiţiilor şi omenirea revine la starea de sălbăticie primară)

–          Raportarea la stalinism a intelectualilor din Occident şi a celor din America Latină

         Regăsim şi alte idei, cum ar fi de exemplu ideea unei Europe unite, deziderat pe care îl întâlnim şi la Joyce. Iată că Europa unită îşi regăseşte temelia în timpuri mai îndepărtate şi nu e un moft al ultimelor decenii. Istoriile lui Alfa, Beta, Gamma, Delta semnalează tot atâtea tipuri de supravieţuire, de adaptare şi de aliniere la cerinţele Noii Religii.  Istoriile celor patru sunt de-a dreptul cutremurătoare, în interbelic au cochetat mai degrabă cu dreapta naţionalistă, în timpul ocupaţiei sovieto-naziste au avut de suferit enorm, dar au acceptat,  postbelic, convieţuirea cu noua orientare şi au devenit tribuni, le-au plăcut scările, cum se zice pe la noi. Czesław Miłosz se leapădă în 1951, după o scurtă perioadă de coabitare, de gândirea stalinistă, pe care, de-acum încolo, o va demasca.  Lucrarea îşi dezvăluie noi sensuri cu fiecare nouă lectură, poate fi considerată eseu, tratat politic, sociologic, istoriografic, operă literară (un soi de distopie).

           Autorul s-a născut în 1911, avea şapte ani când s-a încheiat Primul Război Mondial, a trăit invazia Poloniei de către trupele germano-sovietice în 1939, a fost martor la înfiinţarea ghetoului din Varşovia şi la distrugerea oraşului în timpul rebeliunii poloneze, a intrat în diplomaţie, dar se desparte de noua orientare, încurajează mişcările sindicale din anii 80, priveşte destrămarea Uniunii Sovietice, iar în 2004, anul morţii scriitorului, Polonia aderă la Uniunea Europeană.

(Czesław Miłosz, Gândirea captivă, Ed. Humanitas, 2008, pag. 256)