Nu pot dormi. Sunt treaz. Ma gândesc să-mi închid blogul, toată lumea are un blog, toţi sunt agăţaţi online, fiecare pretinde la vedetismul spontan al unui Pavel Turcu. Andrei Pleşu îl caracterizează pe Dan Puric ca fiind un semidoct, afirmând că nu are cultura necesară pentru a convinge în noua (im)postură pe care şi-o asumă. Scriu haotic, la întâmplare. Dicteu automat (ascult Mozart – Piano concet în A maj.). Dar dacă Puric (bun regizor) e un semidoct, cum sunt cei de teapa mea?, doar cu câteva sute de cărţi citite (lectura nu e o garanţie). Nu sunt în stare să citesc cărţi online, Liternet-ul oferă această posibilitate. Nu merge. Nu mă pot conecta, e o lectură impoderabilă, am nevoie de palpabilitatea ce rezultă din atingerea unei cărţi. Îmi plac articolele lui A.Pleşu, de pildă – Tipuri de trecere, învăţ cuvinte noi- cilibie, imund…Mi-am cumpărat Dicţionarul Universal al Limbii Române, găsisem o ofertă pe net, la un preţ mult sub cel din librării – 99 ron faţă de 145. Sunt mândru de el! Constat că e un lexicon mai performant decât Dex-ul. Nu-mi place să scriu despre politică, e inhibant. Dar dacă ţin cont de aserţiunea lui V. Havel – politica nu e murdară, murdară o fac oamenii murdarii, sunt capabil să depăşesc acest impediment, identific un debuşeu. Limba română pusă în paranteze de Marian Lupu. Nu am cum să evit subiectul, e prea generos cu spasmele mele ideologice. Compromisul, după Lupu, înseamnă – adevărul lingvsitic pliat pe realitatea politică. Ar fi o imensă greşeală să se accepte acest „compromis”, detaliul, odată fixat în constituţie, va legitima limba „moldovenească”. În acel moment unii vor pretinde înlocuirea numelui corect al limbii de pe manualele de studiu, că doar limba moldovenească e identică cu româna. Prefer în continuare o eroare flagrantă, un neadevăr lingvistic ferm, decât o bizară formulare pernicioasă, cu repercusiuni nefaste şi imprevizibile. E absurd, ilogic, insultător, să faci afirmaţia – limba moldovenească e identică cu româna. Cum poate fi identic x cu y? Româna e identică doar cu sine însăşi, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport. Cei care animă spiritele împotriva glotonimului – limba română, vor împiedicarea următorului raţionament – vorbesc limba română, deci sunt român.
Aş vrea să citesc mai mult, dar ca şi în cazul filmelor, demersul e influenţat de buna sau proasta mea dispoziţie. Nu pot citi oricum. Am privit Underground (ma gândesc să-mi transcriu impresiile), Ţarul – cu memorabila replică din final – a gde moi narod. Mă bucură colecţia mea de carte românească, cea de la Jurnalul Naţional, azi mi-am luat Eminescu, vol.44, urmează Panait Istrati, cărţi de o calitate materială (copertă cartonată, supracopertă) şi literară demne de a fi citite şi lăsate moştenire nepoţilor într-o bibliotecă-labirint. Am terminat Întoarcerea acasă a lui Bernhard Schlink, se citeşte cu poftă, lectura înaintează lesne, pagină după pagină. Aceleaşi obsesii ca în Cititorul, însă şi multe altele, vina colectivă, vina individuală, masura dreptaţii. Cum a fost posibil? Am atâtea întrebări. Am privit cele 6 episoade (Apocalypse) realizate de cei de la National Geografic, dedicate victimelor celui de-al Doilea Război Mondial. Recunosc că Hitler m-a fascinat şi m-a îngrozit în acelaşi timp, fascinaţie şi groază. Ar trebui să-mi fie ruşine?! da trebuie sa fiu sincer, cred că dacă m-aş fi născut atunci aş fi fost în tabara sa, nu în sensul ca îi aprob faptele, ci că aş fi fost o victimă certă a ideologiei promovate de el. A fost o isterie generala, e prea simplu sa spunem ca era nebun sau paranoic, sunt scene inedite in care este salutat cu entuziasm de zeci de mii de oameni. Milioane au crezut în el şi nu au fost în stare sa constientizeze că reprezintă raul. Să aruncăm antatema doar asupra lui Hitler înseamna să ne absolvim de orice vină. Cred că razboilul este de fapt recunoasterea ca răul există în noi si cateodată irumpe nemilos Cum poţi face o naţiune să te aduleze şi să te urmeze orbeşte. Milioane de oameni! Ce le-a oferit? Ce le-a promis? (azi ştim, moartea). Stramum53 ma sfătuie să caut lucrarea lui Ian Kershaw, cea mai pertinentă în acest domeniu.
Alte obsesii… Masacrul de la Katyn vs. Masacrul de la Odesa? Aş vrea să pot cuprinde cu mintea cum de a fost posibil. Nu vreau să judec şi să emit verdicte înşelatoare. Bacilul ciumei nu dispare niciodată – vorba lui Camus. Dar diabolizarea absolută a lui Adolf Hitler, aura malefica ce-i este atribuită, sunt o soluţie simplistă ce mulţumeşte pe unii şi împacă pe alţii.
Hitler, Bormann, Donitz,Goring, Goebels – soţia şi cei 6 copii „H”, Himmler, Rhomel, Hess,Ribbentrop, Raeder, Speer – cu În umbra lui Hitler…
Mi se face somn…. Mâine – Animalul Inimii– al unei proaspete „nobelese” şi poate Katyn-ul lui Andrej Wajda…nu ma grăbesc spre Avatar, îl voi privi la rece, după ce va trece valul, dacă aş putea găsi Concertul lui Radu Mihăileanu – un regizor român dând indicaţii marilor actori ruşi, cu angelica şi apetisanta „Shosanna”…
Talex 