Am tras o fugă acasă. A fost bine și plăcut. De data asta mama nu m-a mai întâmpinat cu intempestivul – „Bine c-ai venit, ia să-mi faci o treabă”. Am mai discutat despre una, despre alta, subiectul politicii nu a putut fi evitat, bineînțeles. I-am zis mamei de lucrarea lui Alain Besançon – Sfânta Rusie și de intelectualii francezi de stanga, iar mama m-a completat , surprinzător, revelator, – „au mai fost câțiva – Henri Barbusse, de exemplu. Apoi fratele meu mai mare a scos două fluiere și am cântat împreună. Cred că au trecut 20 de ani de când n-am mai „folclorit” pe două voci. „Sună la fel ca atunci, doar noi suntem altii” – a fost reacția fratelui. Și s-a emoționat. Asta simțisem si eu, doar că acum cântăm amândoi vizibil mai prost. „Sună la fel” – e vorba de cum se așază vocea unui fluier peste alta, nu de îndemnarea noastră ră(tă)cită.
Am privit „Amour” pe HBO- sfâșietor.
Talex 
Lasă un răspuns