Psihodrama politică din vara lui 2012 a dus la apariția acestei cărți – De ce este România altfel? Lucian Boia, un istoric destul de incomod cu prejudecățile noastre, încearcă să dea un răspuns, mai multe răspunsuri, să identifice o soluție, cu toate că la sfârșitul cărții autorul afirmă – n-am nici o soluție și nu știu dacă există vreuna, în afară de așezarea lucrurilor în timp. Întrebarea din titlu e firească și legitimă. România e altfel pentru că a plecat din start cu un decalaj cultural, economic, social. Complexul marginii, al periferiei. Aș putea să-i răspund istoricului cu o butadă – e altfel, pentru că e așa cum este. Lucian Boia nu aruncă verdicte, doar coboară în istorie și caută explicații. Unele afirmații, recunosc, m-au cam deranjat. Moldovenii nu erau români, Ștefan cel Mare nu avea de unde să știe că va fi român, boierii moldoveni, la 1859, nu voiau unire. Spuse pe un ton exclusivist, afirmațiile nu se mai diferențiază de cele ale unor Nicolae Pascaru sau Vasile Roibu. Are ce are și cu statul național unitar. Mai bine zis cu statul național, care nu ar fi fost prea național pe la 1930. Poate că are dreptate. În general însă, observațiile istoricului sunt extrem de pertinente, de raționale, cred că pot zgândări multe orgolii naționaliste. Lectura cărții mi-a lăsat o senzație de inconfort, România lui Lucian Boia nu are personalitate, întotdeauna i-a fost impus ceva, o lege, un rege, o constituție, a așteptat să decidă alții, și-a fabricat istoria pentru că avea nevoie să se legitimeze, a preluat doar formele din exterior. Cauze ale rămânerii în urmă sunt ruralitatea, patriarhalitatea, lașitatea endemică, lipsa unei clase medii, apatia intelectualității care a preferat compromisul și jumătățile de măsură. Autorul remarcă rolul străinilor în construcția edificiului statului modern român. Azi, românii parcă ar vrea mai mulți germani în țara lor. Orașele medievale transilvănene, motive de mândrie națională, nu prea au nimic românesc.
Alte observații – epoca de aur dintre cele două războaie mondiale este o elaborare mitologică de după 89.
– Da, Mareșalul Antonescu a salvat evrei, și da, Mareșalul Antonescu a trimis evrei la moarte.
– Absența fenomenului ”samizdat”.
– Românii l-au avut pe Ceaușescu fiindcă l-au meritat.
– Casa Poporului este excrescența monstruoasă zămislită de casuța din Scornicești.
– Sub domnia lui Ceaușescu, în 25 de ani, s-a construit mai mult decât, laolaltă, sub toate stăpânirile succesive, de la regii daci, trecând prin epoca voievodală, până la suveranii României moderne.
– Nu, comunismul nu s-a prăbușit din rațiuni filosofice. S-a prăbușit din rațiuni ”alimentare”.
– A fost ”lovitură de stat„ tot atât cât a fost și regimul Băsescu ”dictatură”… adică nici deloc, dar nici prea mult!
p.s Mă tot gândeam la cele scrise/spuse de Lucian Boia. Românii s-au supus fără să încerce să se opună cum au făcut-o ungurii și polonezii. Și de aici ni se trag multe. Pe de altă parte, când privesc harta Europei de est, România, chiar și fără Basarabia, arată destul de bine. Ce s-a ales din ambâțul sârbesc? Unde e azi Muntenegru sau Kosovo?
Lucian Boia, De ce e România altfel?, Ed. Humanitas, 2012, 128 pag.
Lasă un răspuns