Archive for februarie 2013
Posted in Muzica on 28/02/2013| Leave a Comment »
jurnal
Posted in Jurnal on 28/02/2013| Leave a Comment »
Nu vorbesc despre speranță. Ci despre iluzie. Alianța ne-a vândut niște iluzii. Dacă revin comuniștii, nici de iluzii nu vom mai avea parte.
Miercuri când era joi
Posted in Jurnal, Literatura on 25/02/2013| Leave a Comment »
Anul literar basarabean mi s-a părut mai slab decât cel precedent. E valabil și pentru anul literar românesc. A fost anul poeziei- Dan Sociu, Bogdan- Alexandru Stănescu, Radu Vancu, Anatol Grosu. Totuși, la o privire mai atentă observăm că au apărut câteva cărți importante și în Basarabia– romanul lui Aureliu Busuioc – Și a fost noapte… (plin de candoare și speranță), două cărți de Gheorghe Erizanu, care nu mai publicase un volum de la debutul din 1995. Pe Gheorghe Erizanu mai degrabă l-am recitit decât citit. Textele sale au apărut inițial pe blog, au fost comentate, discutate, au provocat certuri între internauți, dispute intelectuale. Blogul Dlui Erizanu s-a transformat într-un spațiu cultural. Prefața scrisă de Eugen Lungu nu mai lasă loc de prea multe comentarii. Ale mele ar păli. Ar părea ridicole și puerile.
Însă. Am și eu aceași senzație că Dl. Erizanu ”aruncă” pe piață o nouă specie literară, neîncadrabilă. Se strecoară cu agilitatea unui scriitor ce nu s-a prea grăbit să-și etaleze talentul, dar care are certitudinea intimă că scrie bine. Oricând. Un editor- scriitor ce nu se sfiește să-și devoaleze tristețile, obsesiile, nemulțumirile, să ne „ardă” cu ironii fine sau să ne trimită conștiincios în parabolă. Dl. Erizanu face literatură. Ăsta e câștigul acestei cărți. Și găsește materie primă acolo unde nu prea ne-am aștepta. Bun de tot. Citit cu plăcere și tristețe, uneori. Știm că titlul ar fi trebuit să fie – Când miercuri era joi în loc de Miercuri când era joi. Prima variantă, cea care poate fi citită și pe blog, mi se pare mai inspirată. Lectura cărții e foarte utilă, avem parte de recomandări prețioase, cărți necesare pe care nu ar trebui să le ratăm. Mi-am însemnat câteva titluri.
Gheorghe Erizanu, Miercuri când era joi, Editura Arc, 2012, 160 pag.
Lăcusta
Posted in Jurnal on 19/02/2013| Leave a Comment »
Lăcusta cere relaxare (raslablenie) pentru unii și conturi blocate pentru alții. În baza cărei decizii judecătorești?! E definiția traficului de influență. Pură și simplă. Vicol vrea toată țara verde și mai mai multe ruble, dar fără cifre. Împarte moldovenii în – de-ai noștri și în de-ai lor. Folosesc un limbaj duplicitar, pe față mimează democratizarea și europenitatea, între ei se adresează cu – tovarăș nacealnic. Bun. Cum vorbea Recean la o lansare de carte și cum îi trosnea acu’ capul de asfalt și de pereți unui nevinovat ca el? Bun. Cum vorbea Vicol cu superiorii? Cum vorbea cu subalternii? Cum vorbea cu nașul său? Ce mașină mi-am luat? Te zăpăcesc! L-au zăpăcit alții. Discursul lui Chetraru – excelent și bărbătesc. Justificările pldm-ul – tardive și ridicole. Până la urmă au recunoscut „verzii”. Acum contestă plasarea lor în presă. Dar ce e mai grav? Plasarea sau conținutul? Filat a dat înapoi. Ieri cei trei s-au întâlnit la Cricova. Ghimpu are dreptate. De ce sa renegociezi un acord. Dă-ți demisia și renegociem de la zero. E logic și firesc. Plahotniuc, altă urgie a Moldovei, l-a pus pe Filat unde-i locul. Acum e 1-1. Se vor mai șantaja, își vor pune reciproc pe masa acuzațiile și în cele din urmă se vor înțelege. Că așa-i la moldoveni. Cu omu’ toate se rezolvă.
Lăcusta
Posted in Jurnal on 16/02/2013| Leave a Comment »
Din păcate, citind presa moldovenească, constat oripilat că ea, presa, nu mai e independentă. Filat a confiscat-o aproape în totalitate. Ziare, bloguri, televiziuni. Îi justifică trădarea, mai toti îi cântă în strună, cum se zice. Pentru mine Plahotniuc și Filat sunt același personaj hidos, cu excepția că de trei ani încoace miliardele care intră în țara asta ajung la Filat, nu la Plahotniuc. Și nu se vede nimic. Am fost azi în Moldova. Dezastru. Plătit taxă ecologică. Plătit vinietă. Pentru ce? Salarii proaste. Pensii proaste. Școli închise. Cică reformă! Cum să nu devii de stânga? De trei ani Moldova trăiește într-o bulă de săpun. I-am prostit pe europeni cu „visul” nostru și ei naivii ne-au crezut. Bat „lătrăii” lui Filat în Ghimpu de parcă ăsta are procuratura, vama, fiscul, internele, justitia, sănătatea, economia, externele. Ghimpu e vinovat pentru toate relele în țara asta, iar Filat e ingenuu. Ca un îngeraș cu „bărbiță”. Să nu uităm că are și un idol pe măsură. Și când stai așa și te gândești, comuniștii aveau dreptate, nene. Nu s-au împrumutat ca bezmeticii ăștia. Creșteau pensiile și salariile, înființau locuri de muncă. Reintegrare socială. Paznici la școală. Paznici la Primărie. Asistenți sociali. În sud – calea ferată Cahul – Giurgiulești. Adunătura asta de politruci ce-a făcut? Au împărțit dictatura. Și-au luat fiecare câte o bucată. Așa că tot în dictatură trăim. Să vină comuniștii înapoi și să-l văd pe Filat cum își aduce aminte de – Moldova fără comuniști! Moldova fără Voronin! Că are memoria scurtă. E trist că în Moldova nu au mai rămas voci critice. Partizanatul e pe față. Cine mai face azi disidență în MD?!
Lăcusta
Posted in Jurnal on 15/02/2013| Leave a Comment »
Urât de tot jocul lui Vladimir Filat. Aproape odios. După ce și-a îndepărtat cei mai inteligenți coechipieri – Godea, Tănase, și-a încropit o „echipă de lingăi”. Contrabandistului nu-i ajunge putere. A semnat un acord. Inițial i-a convenit de minune. Acum însă denunță acordul, dar își păstrează funcția de premier și toate avantajele care decurg din acea înțelegere. Are apucături de dictator. Ciracii săi îl plagiază. A se vedea cine este Butmalai și ce-a facut individul din organizația PLDM Cahul. Nimeni din cei care au fondat organizația nu se mai regăsește astăzi în ea. Da acu’ trei ani nu știai cine e Plahotniuc, da când i-ai creat funcția prin votul tău, da cand l-ai reconfirmat în funcție nu era vorba de același personaj. Cinismul și meschinăria lui Vladimir Filat nu au margini. Păi fără PD nu ați fi făcut nici AIE 1 și nici AIE 2. PD-ul, un partid de stânga, în orice clipă își putea justifica opțiunea de a se alătura comuniștilor. Din ce-a promis PLDM-ul cu ce ne-am ales? Noi – cu micul trafic. Ei cu cel Mare. Unde e Moldova fără comuniști?! Unde e Moldova fără Voronin?! Unde e Moldova fără sărăcie?! Vrei să scoți contrabanda de sub incidența legii! Jalnic personaj. De ce îl bagi pe Ghimpu în buzunarul lui Plahotniuc?! Ai un ministru de externe doar bun de gură. Cu ce-i mai bun decât răzgândirile lui Lupu. Lupu măcar e consecvent în prostie. Fără voturile statalistului și moldovenistului Lupu nu mai aveam nici istoria românilor și nici limbă română, chiar dacă de dragul propriului electorat Lupu bate câmpii. Te retragi din AIE, dar nu vrei alegeri anticipate, vrei renegocierea acordului. Ce anume vrei să renegociezi? Dacă nu aș fi un proeuropean și dacă aș fi în locul PD-ului, măi Filea, știi cum te-aș aranja? Ai sta în opoziție până în 2014 și ți-aș închide microfonul cu cea mai mare plăcere. Lăcustă ce ești.
Gentlemanul bolșevic
Posted in Jurnal, Literatura on 02/02/2013| Leave a Comment »
Nu rupe gura târgului. Se apropie pe undeva de Dan Lungu. Reciclează stereotipii. Are umor, uneori fin. Scrie bine. Registru lingvistic variat. Comparații reușite aproape întotdeauna. Deficit de materie epică, cum ar spune criticul. Început promițător. Emil Faure/Vasile Buliga. Ion Scutelnicu. Ambii orfani. Șobolanul narator. Atras de întunericul gurii lui Emil. Mijloc aerian. Mai mult pamflet decât literatură. Ipochimeni și filistini. Parabola blocului. Accente distopice. Reeducare, mutare disciplinară. Faimosul decret împotriva avorturilor. Tribunul Adi și Cenaclul Flacăra. Două versuri: „Macarale- râd în soare argintii, / Macarale – în zori de zi.” Critică vitriolantă adresată atât comuniștilor, cât și disidenților. Arta proletcultistă. Cinism și meschinărie. Asta-i viața. „La vremea aia, celulita nu era hulită, fiindcă semăna cu coaja de portocale, iar spre portocale toată lumea jinduia.” Gri-cenușiul comunist. Marele Cârmaci. Generația în blugi contrafăcuți. Gentleman și bolșevic.
Cătălin Mihuleac, Aventurile unui gentleman bolșevic, Ed. Cartea Românească, 2012, 240 pag.