Anul literar basarabean mi s-a părut mai slab decât cel precedent. E valabil și pentru anul literar românesc. A fost anul poeziei- Dan Sociu, Bogdan- Alexandru Stănescu, Radu Vancu, Anatol Grosu. Totuși, la o privire mai atentă observăm că au apărut câteva cărți importante și în Basarabia– romanul lui Aureliu Busuioc – Și a fost noapte… (plin de candoare și speranță), două cărți de Gheorghe Erizanu, care nu mai publicase un volum de la debutul din 1995. Pe Gheorghe Erizanu mai degrabă l-am recitit decât citit. Textele sale au apărut inițial pe blog, au fost comentate, discutate, au provocat certuri între internauți, dispute intelectuale. Blogul Dlui Erizanu s-a transformat într-un spațiu cultural. Prefața scrisă de Eugen Lungu nu mai lasă loc de prea multe comentarii. Ale mele ar păli. Ar părea ridicole și puerile.
Însă. Am și eu aceași senzație că Dl. Erizanu ”aruncă” pe piață o nouă specie literară, neîncadrabilă. Se strecoară cu agilitatea unui scriitor ce nu s-a prea grăbit să-și etaleze talentul, dar care are certitudinea intimă că scrie bine. Oricând. Un editor- scriitor ce nu se sfiește să-și devoaleze tristețile, obsesiile, nemulțumirile, să ne „ardă” cu ironii fine sau să ne trimită conștiincios în parabolă. Dl. Erizanu face literatură. Ăsta e câștigul acestei cărți. Și găsește materie primă acolo unde nu prea ne-am aștepta. Bun de tot. Citit cu plăcere și tristețe, uneori. Știm că titlul ar fi trebuit să fie – Când miercuri era joi în loc de Miercuri când era joi. Prima variantă, cea care poate fi citită și pe blog, mi se pare mai inspirată. Lectura cărții e foarte utilă, avem parte de recomandări prețioase, cărți necesare pe care nu ar trebui să le ratăm. Mi-am însemnat câteva titluri.
Gheorghe Erizanu, Miercuri când era joi, Editura Arc, 2012, 160 pag.
Talex 
Lasă un răspuns