M-am întâlnit cu Faulkner! Ar fi trebuit să se întâmple în liceu. Manualul după care studiam în acea perioadă, unul gândit pentru profilul umanist, îi conţinea şi pe Faulkner şi pe Joyce, dar puţini erau cei care să se încumete. Ţin minte că primul lucru pe care ni l-a spus profesoara a fost – e o carte grea, dificilă. Am fost descurajaţi într-o bună măsură şi am trăit cu percepţia (prejudecata) aceasta până azi. De fapt nici nu bănuim câte lucruri exterioare lecturii ne modelează gustul literar.
Mă gândeam că stilul lui Faulkner, fiind un autor american, se va asemăna cu cel al lui Scott Fitzgerald sau poate chiar cu al lui J.D. Salinger, sobru, auster. Eu i-am citit într-o cronologie inversă. M-am familiarizat cu scriitura Cătunului abia după 200 de pagini, a durat ceva şi apoi am prins povestea, istoria Moşiei Franţuzului şi pe cea a Snopes-ilor, tipologiile umane creionate convingător pe fiecare pagină. Acel ţinut fictiv, Yoknapatawpha, în care se petrece acţiunea şi acea lume din care America şi-a tras seva puterii. Snopes-ii mi s-au părut nişte personaje tenebroase, de care aproape te loveşti, impenetrabile, poate cu excepţia lui Eck. Literatura lui Faulkner solicită mintea cititorului, pentru că multe fapte trebuie reconstituite, uneori ambiguitatea planează asupra unui fapt sau eveniment până când lucrurile devin clare. Un capitol memorabil e cel în care Ike întreprinde un asalt amoros asupra vacii lui Houston, să fii martorul acestei mostre de iubire magică nu e ieşit din comun, dar s-o trăieşti prin mintea handicapatului Ike e cu totul altceva. Cum a reuşit Faulkner să intre în creierul lui Ike şi să fie atât de verosimil. (Îi sufla în creier ca într-o păpădie, e o frază frumoasă din Cătunul, nu sunt sigur dacă are legătură cu Ike sau cu alt personaj, dar mi-a plăcut.) Şi săracul Houston care sfârşeşte împuşcat de Mink Snopes, şi „observatorul” Ratliff cu prietenii săi înşelaţi de Flem. Şi Eula lăsată grea de McCarron şi Ab şi Will Varner şi Jody Varner şi toţi ceilalţi, mai vii decât oricare alt muritor.
(William Faulkner, Cătunul, Ed. Rao, 2005, nr. pag. 444)
Lasă un răspuns