Talex

        Jean-Claude Carrière şi Umberto Eco poartă o discuţie, moderată ingenios-livresc de Jean-Philippe de Tomac, despre destinul cărţilor. Discutând despre cărţi, cei trei ating şi alte domenii –  cinematografia, literatura, pictura, istoria cărţii, tehnologizarea informaţiei.   E o carte care abundă în idei culturale. Pe scurt, iată care ar fi principalele teme de dezbatere – Memoria individuală vs. Memoria colectivă (cultura), Globalizarea (având un efect contrar celui scontat – contribuie la fărămiţarea experienţei comune), Cartea ca un lung proces de cernere, selecţie şi filtrări (istoria producţiei de cărţi  este inseparabilă de cea a unui bibliocaust luat mereu de la capăt), Cartea ca istorie literară, Raportul dintre Stat şi Artă (când statul este prea puternic, poezia tace), Paradoxurile intenţiei auctoriale şi “deviaţiile” receptării (Petrarca şi-a petrecut viaţa scriind Africa, marea lui operă în latineşte, convins că va deveni o nouă Eneidă şi că îi va aduce gloria. Cât despre sonetele care l-au făcut celebru pentru eternitate, nu le scrie decât atunci când nu avea nimic mai bun de făcut), Caducitatea noilor suporturi tehnologice, Perfecţiunea cărţii, cartea  e asemenea Roţii, odată inventată nu mai poate fi perfecţionată, Însemnătatea (simbolică, culturală, materială)   incunabulelor, Cenzura cărţii şi pericolele care însoţesc cartea pretutindeni, cele mai multe cărţi au pierit din neglijenţă, constată autorii, Cartea ca o continuare simbolică   a vieţii (Dacă vrei să-şi amintească lumea de tine, trebuie să scrii), Cultura vie, deschisă vs. Cultura solitară, Creştinism vs. Marxism – Leninism (primul supravieţuieşte pentru că ştie să-i aducă (prin păcat) pe oameni înapoi la biserică).

         Avem parte de conversaţii mustoase, pline de istorisiri paradoxale, garnisite cu tot soiul de butade şi situaţii funambuleşti. O poveste! Cei trei discută într-un limbaj accesibil, “mundan” despre viaţa cărţilor, despre prostie, fals şi impostură care culmea ! pot genera adevăruri.  Întrezăresc într-un fel destinul bibliotecii – Destinul oricărei biblioteci e, poate, să ardă într-o zi. Dar cartea în sine nu va dispărea. Autorii se întreabă cum se va comporta cartea în era revoluţiei tehnologice, vom putea citi Război şi pace pe e-book, cum reacţionăm când citim de pe un monitor, oare nu se pierde o anumită sacralitate ce aureola cartea, o intimitate specială între autor şi cititor, anumite ritualuri, deprinderi arhaice, practici de lectură,  ideea de “închidere” pe care cartea o simboliza.

 În concluzie, Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi !

(Jean-Claude Carrière,  Umberto Eco, Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi,  Ed. Humanitas, 2010, pag. 256)