Într-un sat din sudul Basarabiei comunistii au luat 31%. Ani de-a rândul aceştia câştigau detaşat. Părea un sat blestemat. Au pierdut însă alegerile parlamentare din noiembrie 2010. Atunci a început declinul lor. Rezultatul i-a nedumerit pe localnicii obişnuiţi cu victoriile PCRM-ului. Într-un sat din sudul Basarabiei, acolo unde oamenii sunt proşti, leneşi şi beţivi. Politica nu i-a prea interesat niciodată. Aceşti oameni au sfărâmat mitul conform căruia ruralitatea nu ştie să voteze decât pentru comunişti. Iar capitala noastră verde şi frumoasă, fieful opoziţiei, acolo unde comuniştii nu au învins niciodată, cea care dă tonul în toată ţara, statul din stat, a votat altceva. Aşa au considerat ei.
Alegerile au fost corecte, extrem de corecte. Trebuie să o spunem. Nu a mai fost cenzură şi a existat foarte multă libertate. De care unii şi-au bătut joc. Ne întoarcem la limba moldovenească, oricum nu fusese alungată din constituţie, de ce nu şi la moldovenii.md, scoatem piatra comemorativă din faţa guvernului, vom serba Ziua Republicii, vom organiza raliuri pe drumurile Patriei, vedem ce e cu licenţa noilor posturi de televiziune. Posturi care au lăsat privitorului impresia că trăieşte într-o lume de criminali, violatori, hoţi, sinucigaşi. Mulţi vor zice că acum Moldova o ia de la capăt. Fals. O ia de unde a rămas. Liberalizarea spaţiului public din Basarabia s-a făcut prost, neprofesionist. Lumea s-a speriat. Ştirile de la Jurnal TV abundă în expresii de genul- şocant, îngrozitor, terifiant.
Nu am avut încredere nici pentru o clipă în rezultatul exit-poll-ului, dar nici nu îl cotam pe Dodon cu peste 50%. Alianţa a ratat mai toate şansele. Ni s-a vorbit de păpuşari, am asistat la despărţiri incredibile, la mariaje stranii. Îmi tot vin în minte versurile poetului Tudor Plop-Ulmanu Teodor Codreanu, le ştiţi voi. Alea cu Basarabia, cuvântul, turlele şi clopotul. De fapt fără clopot. A fost furat.
Pe şase iunie, seara, sunt în Piaţa Constituţiei la concertul lui Sting, dar aflu că la Chişinău ar putea avea loc turul doi. Stau sprijinit de gardul/zidul Casei Poporului, îl văd pe Mihai Vakulovski cu o carte în mână, părea un exemplar din colecţia Ego a Polirom-ului. Se retrage într-un loc ferit, cu spatele la mulţime şi cu faţa la Casa Mare, citeşte, face însemnări cu un creion şi îşi trece mâna stângă peste chelie.
Ascultăm Sting într-o interpretare inedită. Piesele sunt reorchestrate. E un turneu care se cheamă – Symphonicity. Iar cele arhicunoscute – Fragile, Desert Rose, Englishman in New York, Mad about You, Fields of Gold, Message in a Bottle, Shape of My Heart, Roxanne, Moon Over Bourbon Street mă fac să zâmbesc şi mă bucură. Centrul vechi al Bucureştiului e de vizitat, a fost reconstruit într-o mare măsură.
După câteva zile situaţia nu mai pare atât de neagră, vom avea un al doilea tur la Chişinău, în majoritatea raioanelor AIE-ul s-a menţinut. Aflu acum că 37 de mii de bugetari vor beneficia de o majorare salarială. S-au trezit guvernanţii între tururi! Filat îi dă un ghiont lui Ghimpu. Ghimpu are ceva cu Ambasada Rusiei. Lupu încearcă să zică şi el ceva. Filat îl ia de braţ. Nu ştim cine e păpuşarul. Dar bănuim. Explodează o maşină în Chişinău. Moare un om. Filat îl numeşte pe Godea – predateli. Şi e invadat de un înălţător sentiment de milă. Nu-i mai place „bărbuţa” lui Godea. Într-un sat din sudul Basarabiei lui Godea i se spune Hodea. Nu e rea intenţia, fiţi liniştiţi. E doar o „hipercorectitudine”.
Apoi pe 12 iunie Kuzmin îl prezintă pe un demnitar transnistrian într-o manieră sfidătoare. Iar moldovenii dau dovadă de orgoliu şi mândrie naţională. Ca niciodată.
Avem alegeri, ar trebui să fim fericiţi. Moldovenii sunt atât de imprevizibili.
Talex 