Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 22 mai 2011

 

În ziua tristă inima mea şi mai tristă decât ziua…

Obligaţii morale şi civile?

Complexitate de îndatoriri, de consecinţe?

Nu, nimic…

În ziua tristă, şi prea puţină poftă de ceva…

Nimic…

Alţii călătoresc (şi eu am călătorit), alţii stau acum la soare

(Şi eu am stat la soare, sau presupun că am stat),

Au cu toţii dreptate, sau viaţă, sau o ignoranţă simetrică,

Vanitate, veselie şi sociabilitate,

Şi emigrează ca să revină, sau ca să nu revină,

Pe nave care pur şi simplu îi transportă.

Ei nu simt ceea ce este moarte în orice plecare,

Ceea ce este mister în orice sosire,

Şi ceea ce este oribil în tot ce e nou…

Ei nu simt: iată de ce sunt deputaţi şi finanţişti,

Dansează şi sunt agenţi comerciali,

Merg la toate teatrele şi cunosc lume…

Nu simt: de ce ar trebui să simtă?

Vite gătite de sărbătoare din grajdurile Zeilor,

Lăsaţi-le să treacă împodobite cu ghirlande spre sacrificiu,

Prin soare, vesele, vioaie, mulţumite că se simt…

Lăsaţi-le să treacă, dar vai de mine, merg şi eu cu ele, dar fără ghirlande

Spre aceeaşi destinaţie!

Merg şi eu împreună cu ele fără să am soarele pe care îl simt,

                                                                                       viaţa pe care o am

Merg în aceeaşi direcţie fără să ştiu…

În ziua tristă inima mea şi mai tristă decât ziua…

În ziua tristă toate zilele…

În ziua atît de tristă…

  11/5/1928

(Fernando Pessoa, Opera poetică, Polirom, traducere din portugheză de Dinu Flămând, 2011, 584 p.)

Reclame

Read Full Post »