E regizor. Talentat şi celebru. E înnebunit după piesele lui Nat King Cole şi după muzica spaniolă. I-am privit două filme, unul din 2000 şi altul din 2005. Îi plac femeile frumoase (cui nu-i plac?), le filmează în ralanti, surprinde graţia mişcărilor şi senzualitatea. Iar ele nu pregetă deloc în a fixa poziţii studiate, picturale. Le îmbracă foarte frumos, cu o eleganţă sfâşietoare, în rochii înflorate, tradiţionale. Actori din primul film se regăsesc şi în al doilea, de parcă ar fi o continuare firească. Filmele îi sunt poezii şi picturi cinematografice, poveşti de dragoste neîmplinite şi drame existenţiale.
Înainte, când oamenii aveau secrete pe care nu vroiau sã le împãrtãşeascã,
urcau pe un munte şi scobeau o gaurã într-un copac, apoi şopteau secretul în ea
şi o acopereau cu pãmânt.În felul acela, nimeni nu putea sã-l descopere.
Lasă un răspuns