Talex

Și vine o zi
Când te poți certa cu ai tăi
Într-un asemenea hal
Încât nu pregeți să te-ntrebi
Ce rost mai au buna educație
și conduita și morala.
„Suntem o familie model!”
„Ne tragem din intelectuali”
Spuneau cu mândrie
Fără să clipească măcar
Auzeai deseori astfel de fraze
Inerte și goale
Apoi s-a dus și spoiala
Din hruba greoaie ieșeau cuvinte
Ca sărutările de pe fruntea unui mort
” Bleadi, potlogarule, lacomule!”
„Nu-ți mai ajunge”!
(Mai nu s-au bătut)
Ar fi spus un ochi nepărtinitor
Și tot așa mai departe.
Spre o despărțire finală.
Pe seară au mâncat scrob și brânză
Au stat împreună la masă
și au băut vin roșu
chiar au ciocnit
A doua zi erau mai triști
Ca-n prima zi
și am plecat.