Talex

Când mă gândesc că într-o zi  vor fojgăi viermii prin carnea mea

Îmi vine să mor de pe acum

Iar întunericul celor doi metri adâncime

Nu-mi amorţeşte temerile

Să mi se arunce stârvul pe un maidan

Măcar să am parte de soare

Oricum şi aici  viermii mă vor vizita

Dar parcă aş avea mai mult aer

O briză uşoară mi-ar mişca poate câteva meşe

În prima şi a doua zi privit de departe aş trece drept un ţăran nefericit

Culcat pe-o parte  încâlcit în cele două trei  gânduri

Şi descărnarea ar fi  mai rapidă şi mai eficientă

Cigulit de vreun cârd de gâşte inconştiente

Şi ros de insecte tenace

Aş fi un cadavru bio

O igienă a putrefacţiei pe care să nu mi-o conteste nimeni

Şi peste ceva timp nedescoperit de nimeni

Îmi va ieşi fosforul din oase

Şi vor rămâne doar un schelet

Şi cele câteva haine din material sintetic