Talex

         Vasile Gârneţ e unul din puţinii scriitori care încearcă (şi reuşeşte) să racordeze viaţa literară din Basarabia la cea din Ţară, (deşi Uniunea Scriitorilor numără peste 300 de membri).  Aceste douăzeci şi cinci de interviuri, reprezentative, vizând personalităţi marcante ale culturii române, declanşează o apropiere fertilă între două spaţii culturale despărţite timp de câteva decenii. Să te afli în postura de a lua interviuri celor mai notorii scriitori, oameni de cultură, e onorant şi meritoriu. Chiar dacă interviurile au apărut în revista Contrafort de-a lungul ultimilor 15 ani, ele îşi păstrează, intacte, prospeţimea analitică şi puterea reflecţiei. Puse împreună, într-o carte, interviurile formează o imagine convingătoate, de ansamblu, a vieţii literare româneşti, a procesului de sincronizare la moda timpului, încearcă să domolească percepţiile false, stereotipiile, să indice culoáre de prospecţiune şi noi posibilităţi de manifestare culturală. Există o plăcere a textului pe care o procură  lectura cărţii. Intervievaţii pot fi,  la fel de bine, personaje, „figurile” poartă pe umeri biografii spectaculoase, poveşti ce îşi aşteaptă „rândurile” în  pagini viitoare. Uneori, chiar simpla existenţă creatoare, imună parcă la rugozităţile cotidianului, poate fi, în egală măsură,  miraculoasă şi irepetabilă.

       Interviu la Contrafort e doar  în aparenţă o carte de interviuri, căci personajele dialoghează, comunică, povestesc, se contrazic (Mariana Codruţ se simte aruncată în totală confuzie când vede  „cum un critic rafinat de poezie, cum e  Gheorghe Grigurcu, neagă valoarea  lui Nichita Stănescu”), au puncte de vedere opuse vizavi de importanţa postmodernismului (Neagu Djuvara percepe fenomenul în discuţie  drept lipsa oricărui canon, a oricărei norme, „o explozie în toate direcţiile”). Acelaşi Neagu Djuvara  anticipează, iată, în 1997, izbânda României la Haga în procesul intentat Ucrainei, în vederea delimitării platoului continental. Celebra afirmaţie, aparţinând criticului orădean Ion Simuţ, cu referire la statutul de „roată de rezervă” a literaturii române din Basarabia, îşi dovedeşte caducitatea. Criticul revine asupra ei şi îşi recunoaşte „eroarea de apreciere”.

        Interviu la Contrafort depăşeşte cu mult poziţia unei cărţi de interviuri, reprezintă un veritabil şi incitant dialog intelectual, un schimb polifonic de idei culturale. Discuţia trece prin mai multe arii – literară, istorică, politică, inter-generaţionistă, comparativistă, iar calitatea discursului e determinată atât de pertinenţa şi acuitatea întrebărilor, cât şi de complexitatea şi profunzimea răspunsurilor. Interviul cu Richard Wagner poate fi citit şi în Literatur Express, un jurnal pe două voci, scris împreună cu Vitalie Ciobanu. Revenind la Interviu…, avem parte de o apariţie editorială inedită; apetenţa pentru comunicare, pledoaria pentru ieşirea Basarabiei din „boicotul istoriei”, trasarea unor repere culturale, de neevitat, obligatorii şi necesare, semnalarea valorilor existente şi „recitirea” celor consacrate sunt dezideratele acestui demers dialogic.

         Până la urmă, autorul e cel care îşi cunoaşte cartea cel mai bine, – „Transpar în aceste texte temele majore ale revistei Contrafort: resuscitarea spiritului critic, sincronizarea cu literatura română contemporană, etica memoriei, evaluarea  literaturii scrise în comunism, specificul naţional, centrul şi periferia, tradiţionalism vs. postmodernism, intelectualul şi puterea, conflictul dintre generaţii, dialogul Est-Vest, literatura română în lume”. Temele acoperă frământările locale, naţionale şi universale, sugerând o posibilă direcţie prin care cultura română din Basarabia se poate reconfigura într-o matrice germinativă.  

        Trebuie să recunoaştem, autorul impune o eleganţă a discursului, o sobrietate caldă a formulărilor, interviurile sunt, concomitent, lecţii de a lua interviuri. În ultimul din ele rolurile se inversează, de această dată cel „luat la întrebări” e chiar Vasile Gârneţ, va apărea într-o ipostază anticipată de întrebările celor 24 de interviuri.

         Unul din partenerii de dialog consideră imitaţia marele păcat al literaturii, inclusiv al celei române. Dar imitaţia poate fi productivă, inovatoare, civilizaţia latină şi-a tras seva din cultura greacă, a imitat-o. Numai că produsul obţinut în urma imitaţiei nu va fi niciodată identic cu obiectul imitat. E una din teoriile lui Eugen Lovinescu.

         Vasile Gârneţ reuşeşte să genereze acel Amor Intellectualis de care vorbea Ion Vianu în cartea sa. Cărţile autorului  – Câmpia Borges (Ed. Vinea, 2002, poezie), Intelectualul ca diversiune (Polirom, Ego Publicistică,2005), Literatur Express, Europa de la fereastra vagonului (Cartea Românească, 2007, împreună cu Vitalie Ciobanu), Interviu la Contrafort pot fi încă găsite şi citite. În schimb, autorul, nu ştim din ce raţiuni, refuză/întârzie reeditarea romanului Martorul (1988). Poate că ne va oferi o explicaţie.

Vasile Gârneţ,  Interviu la Contrafort, Ed. Cartier, Colecţia Rotonda, 2010, 344 pag.