viaţa mea mamă
Într-un vis nepotrivit o văd pe mama
stând fără vârstă
ghemuită pe scăunelul de lemn în pridvorul eredităţii
şi dezghiocând păstăile de mazăre dulce (Pisum sativum)
(o imagine din care nu mai plecăm)
Şi boabele cad în vasul cu smalţul ciobit
precum lacrimile vechilor regi în pocale de aur
dar boabele acelea pe nimeni nu vor mai hrăni
Aşa cum ştiu că inima mea a bătut prima dată în trupul tău, mamă,
ca în cel mai fericit întuneric
Ştiu că şi zilele vieţii mele încap în câteva păstăi
De acolo, din copilăria mea
pe pragul dintre înainte şi înapoi mama dezghioacă şi-acum
păstăile cu mazăre dulce pentru nici o masă
Imaginea de atunci călătoreşte prin fire nevăzute până la mine
într-o palpitaţie a inimii, într-o durere ascunsă în stern,
într-o scrisoare din armată rătăcită prin alte războaie
Linia vieţii mele începe în palma ta mamă
Şi palma ta e de acum sub pământ
ioan morar, paloarea, editura brumar, timişoara, 2010, 68 pagini
Talex 
unde-s noutatile,gata ai aterizat?
vin , vin si noutatile, citit – sunt o baba comunista, citit- tineretile lui daniel abagiu, si jurnal va fi…)