A îmi spune – Frumuseţea e în ochii cititorului…
Vizită la Brăila. Oraş mai mic, dar mult mai frumos decât Galaţi (muncitoresc, zgomotos, unde simţurile îţi sunt agresate olfactiv, auditiv). Brăila are o structură urbanistică clasică (nu pot evita cacofonia), toate strazile duc în centru, e o pânză de păianjen, iar centrul păstrează urmele trecutului interbelic şi nu doar. Zona veche, Proilavia, se distinge prin aşezări de cult religios, biserici, instituţii, case propriu-zise. Pe pereţii acestora sunt ataşate plăcuţe care indică apartenenţa la o monumentalitate istorică. Centrul oraşului e un parc, flancat din toate părţile de un drum circular, de fapt centrul e un rondou, aşa cum se şi cuvine. In parc mai e o biserică şi un ceas de la începutul sec. 20. Panait Istrati n-a murit, la Brăila e peste tot. Valorificarea numelui se înscrie în logica unei mândrii locale, benefică şi binevenită. Restaurantul Chira Chiralina vă propune un meniu variat….Multe case pe care vezi acele plăcuţe maronii – 1906, 1908, sau în cazul clădirilor mai mari, foste instituţii, 1929- 1934. Privirea era reciprocă, de fapt ne priveam, ochiul lor era bovindoul, păreau mai degrabă nişte case metamorfozate în ciclopi, văzul fiind unica amprentă a reconstituirii. S-a construit mult în interbelic.
La Galaţi în schimb nu s-a mai păstrat mare lucru. Sub pretextul că oraşul a fost bombardat în cel de-al doilea război mondial, a fost distrus şi demolat tot ce mai rămăsese în picioare.
Cărţi –
Mătuşa Julia şi condeierul – Univers, 1985, 8 lei
Aprilie spulberat – Univers, 1990, 6 lei
Darul lui Humboldt- Univers, 1979, 8 lei
Pluta de Piatră- Univers, 1990, 6 lei
Luni de fiere- Babel, 1991, 7 lei
Moartea lui Ivan Ilici şi alte povestiri- Facla, 1987, 5 lei
Jean Giraudoux, Teatru- Univers, 1988, 6 lei
Exilul şi împărăţia- Bpt, 1968, 5 lei
Ierusalimul liberat- Bpt, 1969, 5 lei
Max Frisch Jurnal- Univers, 1984, 4 lei
Pe frontul de vest nimic nou, Bpt, 1965, 6 lei
Anticariatul e o formă de manifestare culturală, asigură tranziţia cărţilor de la o generaţie la alta, o mediază. În acelaşi timp e o prezenţă fulgurantă, iluzorie. Ceva mai poate fi recuperat. Cărţile din anticariat îmi sunt mai dragi, ele au cel puţin un dublu trecut, cel primordial- editorial şi apoi cel adoptiv, uneori au câte o dedicaţie – Lui Moni, cu multă dragoste!, alteori au pasaje şi fraze subliniate, poate citate în pragul naşterii…
Talex 