Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for noiembrie 2010

Jurnal „muzical”

        Tudor Gheorghe cântă la Chişinău, chiar şi la Cahul. Am fost surprins. După Proconsul a venit rândul rapsodului. Cahulul intră timorat într-un circuit cultural.  Acum e la Galaţi.E un concert axat pe muzica lăutărească, şi nu doar, din interbelic, recuperând doi interpreţi – Zavaidoc şi Moscopol. Reprezentanţii unor lumi diferite, dar care-şi susţineau mutual construcţia. Zavaidoc cânta omului simplu, celui muncit, care intră seara într-o crâşmă şi îşi bea amarul, cu măsură. Moscopol avea o altă adresabilitate – viza protipendada, saloanele de lux, lumea rafinată şi dichisită – asseyez vous, Mademoiselle! Aceste două lumi se respectau, îşi cunoşteau locul bine definit, se completau una pe alta.

            Spectacol încântător, piesele lui Zavaidoc, bogate în simplitate, erau susţinute doar de trei instrumentişti, Moscopol – acompaniat de întreaga orchestră, mai elaborat, îndelung cizelat, înzorzonat melodic, un baroc întârziat. Orchestra a interpretat o piesă jazz din New Orleans-ul de demult. Fascinant!

            Partea a doua a spectacolului mi-a părut uşor politizată, chiar dacă sub forma unor glume inocente, a unor butade – nu am concordat întru totul cu mesajul concertaţiei. Despre Păunescu zice – poet unic şi uriaş, după care suflă pospaiul de pe imaginea lui Sadoveanu, expiindu-l de orice culpă. A fost nevoit sa scrie Mitrea Cocor. Era imposibil sa trăieşti în acea lume fără să faci compromisuri. Cred ca fiecare a ales.

       Piesele erau dublate de un joc actoricesc excelent. O mimică expresivă, privire astuţioasă, elaborate meticulos. Alte nume şi idei  pe care le-am înregistrat – Gheorgiu Dej (având meritul de a scoate armata sovietica din tara, Ernu are un contraargument ţeapăn), Ana Pauker, raportul lui Tismăneanu e un bluf, tatăl lui Tismăneanu a adus comunismul în Romania, ungurii sunt în plus, să mă adresez ministrului culturii Kelemen Hunor (sala a reacţionat fulminant). As vrea să prind un spectacol golit de remarci caustice, unde doar muzica, textul să fie reperele la care să mă raportez.

Read Full Post »

Jurnal “fragmentat”

           O profesoara de română dintr-un sat din sudul Basarabiei desparte cuvantul iezi în silabe – i-e-zi…

Altă profesoară  de română, din acelaşi sat din sudul Basarabiei, la o nuntă, face următoarea urare – Fie ca din cutia Pandorei sa luaţi doar fericirea

            Gurile de canal din mijlocul drumului, de la intrarea sudică a oraşului Cahul, sunt acoperite. De opt ani rânjeau. Maşinile ori jalonau ori le încălecau. Acum cineva le-a vazut. Şi chiar sunt noi capacele. Ceva se întâmplă în Basarabia….

            Avem cele mai tari reduceri la aur, 17 procente! Da, e tot acolo. Vocea o ţine. Din faţa poştei s-a mutat la intersecţia dintre Vasile Alecsandri şi bd. Ştefan cel Mare.  Are o strategie. Strigă în intervale. Când semaforul înverzeşte, ea îşi începe repertoriul. Trăieşte!

            Chişinău . Ajung pe neaşteptate. Cazier judiciar pentru părinţi, să-i românizăm şi pe ei. Mulţime! Lume agresivă! Cer permisiunea să intru ca să iau o cererere, un blanc, cum se obişnuieşte acolo. O doamnă durdulie rău – să fim oameni, nu porci. Intru, am luat cererile, am ieşit. În cap îmi şopteşte o voce – de ce n-ai întrebat-o–oare din noi doi cine seamănă mai tare cu porcul? Am plătit la bancă, m-am întors şi m-am aşezat cuviincios la rând. Dacă depui până în 12, iei cazierul în aceeşi zi, la 16. Dacă nu, îl iei a doua zi. La 11. 50 eram al 2-lea, în urmă încă 50-60! Doamnei din faţă îi zic – sunt de la Cahul, aş vrea să-l rog pe poliţist să mă lase, că n-am unde dormi în Chişinău. Iese poliţistul, Doamna din faţă – sunt de la Cahul! Poliţistul îi permite. Mi-a folosit argumentul.

–          Eeeu sunt de la Cahul, scot buletinul.

–          Ei, na, de-acu toţi sunteţi de la Cahul, exclamă şi intră.

Iese, nu mai intră nimeni, anunţă solemn, iaca băietu ista e primu, o sa intraţi di la 13, mă întorc să mă vadă lumea!

Nu renunţ, haide băi, chiar îs di la Cahul, hai da-ni voie, ti rog, shii băiet di treabă!

Vorbeam şi mă miram în acelaşi timp! Voce falsă, tremurată, gâtuită!

Poliţistul intră, iese şi anunţă – încă doi! Intru. În urmă zarvă mare.

           

Read Full Post »

Jurnal „accidental”

Din ultimul editorial al lui Adrian Paunescu – Scrisoare din urgenţa inimii, am retinut o singura sintagma: Suferinţa retrogradează orgoliile

Read Full Post »