Tudor Gheorghe cântă la Chişinău, chiar şi la Cahul. Am fost surprins. După Proconsul a venit rândul rapsodului. Cahulul intră timorat într-un circuit cultural. Acum e la Galaţi.E un concert axat pe muzica lăutărească, şi nu doar, din interbelic, recuperând doi interpreţi – Zavaidoc şi Moscopol. Reprezentanţii unor lumi diferite, dar care-şi susţineau mutual construcţia. Zavaidoc cânta omului simplu, celui muncit, care intră seara într-o crâşmă şi îşi bea amarul, cu măsură. Moscopol avea o altă adresabilitate – viza protipendada, saloanele de lux, lumea rafinată şi dichisită – asseyez vous, Mademoiselle! Aceste două lumi se respectau, îşi cunoşteau locul bine definit, se completau una pe alta.
Spectacol încântător, piesele lui Zavaidoc, bogate în simplitate, erau susţinute doar de trei instrumentişti, Moscopol – acompaniat de întreaga orchestră, mai elaborat, îndelung cizelat, înzorzonat melodic, un baroc întârziat. Orchestra a interpretat o piesă jazz din New Orleans-ul de demult. Fascinant!
Partea a doua a spectacolului mi-a părut uşor politizată, chiar dacă sub forma unor glume inocente, a unor butade – nu am concordat întru totul cu mesajul concertaţiei. Despre Păunescu zice – poet unic şi uriaş, după care suflă pospaiul de pe imaginea lui Sadoveanu, expiindu-l de orice culpă. A fost nevoit sa scrie Mitrea Cocor. Era imposibil sa trăieşti în acea lume fără să faci compromisuri. Cred ca fiecare a ales.
Piesele erau dublate de un joc actoricesc excelent. O mimică expresivă, privire astuţioasă, elaborate meticulos. Alte nume şi idei pe care le-am înregistrat – Gheorgiu Dej (având meritul de a scoate armata sovietica din tara, Ernu are un contraargument ţeapăn), Ana Pauker, raportul lui Tismăneanu e un bluf, tatăl lui Tismăneanu a adus comunismul în Romania, ungurii sunt în plus, să mă adresez ministrului culturii Kelemen Hunor (sala a reacţionat fulminant). As vrea să prind un spectacol golit de remarci caustice, unde doar muzica, textul să fie reperele la care să mă raportez.
Talex 
Citesc jurnalul tău, cu detalii, şi parcă regret mai puţin că nu am ajuns la concert. Nu pentru că el ar egala eventuala mea prezenţă la faţa locului, ci pentru că mi-ai/mi-am satisfăcut într-un fel necesitatea. Mai rabd, până la următoarea dată când mai trece pe la Chişinău. Sper să nu se întâmple numai în campanii preelectorale.
Tudor Gheorghe a tinut sa precizeze ca a cantat la chisinau, dar nu in campanie electorala, s-a nimerit, chiar a mentionat o piesa pe care a evitat sa o cante la chisinau, cu un mesaj anticomunist evident, la galati a interpretat-o, nu a cantat niciodata la nunti sau zilele orasului, nici la varii festivitati ale firmelor mamut. un om vertical, sclipitor de inteligent, ironic si optimist in acelasi timp, poate un pic incremenit intr-o atitudine ostila anti-ruseasca si anti- maghiara. asa l-am perceput…
POate „că usor politizatul” drege sarea şi piperul unei reprezentaţii de succes, cum ştie să facă, iată de cîţiva ani buni, un maestru al spectacolului – Tudor Gheorghe?!
Ia vezi cum „presta” minunatul Jean Moscopol, Gheorghe nu inventează nimic:
Şi existau multe în acelaşi „duh”…
de acord, draga Vladimir, nu ma refeream atat la continutul pieselor, cat la comentariile dintre, recunosc – un spectacol fascinant
Moscopol de aici e cuceritor – http://www.youtube.com/watch?v=cdrRRGWR2us&playnext=1&list=PL8A605F07B710D473&index=1
o nedumerire – incerc sa-mi explic titlul lui S. Bastovoi – Iepurii nu mor, am cateva presupuneri, ce crezi? de ce iepurii nu mor? 🙂
o vorbă înţeleaptă spune: ochiul stăpînului îngraşă vita! Sensul ascuns aşteaptă să fie desluşit.
Iar „iepurii nu mor” este de o frumuseţe rănită desăvărşită. Îmi place la nebunie acest roman, din păcate eu am ediţia princeps, cea apărută la Braşov, şi care este foarte lacunară la nivelul redactării.
deci nu-mi spui :), ai formulat frumos raspunsul, da am ramas pe ganduri in continuare, eu am editia de la polirom, revizuita, mi-a placut f mult, incerc un text despre iepuri si, ajuns la semnificatia titlului , am intrat intr-o zona ambigua, textul nu e prea generos (explicit) cu iepurii, celalalt animal – porcul e mult mai prezent in viata lui Sasa…
am cateva interpretari, da ma tem ca sunt cele vizibile de suprafata, trimitand la simbolistica iepurelui…
Desigur, nu primeşti nicio clemenţă din partea mea. Nu-mi plac interpretările, în sensul în care Susan Sontag era, teoretic, „again interpretations”…
Dar în ceea ce priveşte textul tău „despre iepuri-porci” – îl aştept, foarte serios. Doresc să văd cum receptează cineva mai tînăr, care nu a trăit marasmul agoniei urss, şi care nu era atunci un „mare copil sovietic”!
sorry, „against interpretaion”)))
sunt un mic copil sovietic, aveam 7 ani cand moldova si-a proclamat independenta, primele amintiri vin de la varsta de 2 ani, cum am aflat, e istoria unei fotografii care pe verso are scris 1986, iar eu tin minte cand am facut-o, eram cu toata familia la oras, la un centru specializat, atunci nu aveau toti aparate foto, de fapt foarte putini, am fost atat de emotionat, poza ma surprinse intr-o masinuta cu fratele mai mare langa, atat de mult mi-am dorit acea masina, incat amintirea mi-a ramas fixata…scuze pentru divagatie
))))taman această „uşoară politizare” a lui T.Gh. ni se adresează cu vîrf de măsură – de la care am pornit discuţia –, pentru că, oricînd, „melancolia sovietică” ne copleşeşte, pentru că suntem captivi! Poate că am ajuns prea departe?
cred ca ajungem la ceea se cheama criza de identitate a basarabeanului. Territoria lui Oleg Garaz m-a incantat per ansamblu, trilogia scarabeului insa m-a contrariat usor, dar inteleg refuzul si reprosul autorului. norocul nostru, celor mai tineri, e ca nu avem accentuata constiinta melancoliei sovietice. sau poate e nenoroc, pentru ca melancolicii pot valorifica melancolia, o pot recupera creator..
Ceva mai teoretic şi poate mai aplicat, despre ce numeam “melancolia sovietică” – vei găsi în notiţele de mai jos:
http://xz.gif.ru/numbers/75-76/sovet-toska
autorul este un ins pe care eu îl citesc cu regularitate şi plăcere! Ţi-l recomand.
Despre Trilogia scarabeului nu pot spune nimic: nu am citit.
multumesc pentru recomandare, voi citi. 🙂
asta cu tudor gheorghe e la limita,nu-ti place nu mergi,s-au daca ai bani,organizeaza un,,privat,,dar inainte de aceasta ii arati cu degetul marerlui maestru-sa nu cumva sa mai vorbeasca ceva,a cintat si-a luat banu si valea…
inca ceva,,in subsidiar,,cei care n-au trait in perioada comunista,ar fi cazul sa fie mai atenti cu declaratii gen-lingai,trubaduri ai regimului,nu se stie ce ar fi fost ei in acea perioada.poate acum talex ocupa locul redactorului-sef la o revista gen ,,viata socialista,, sau …
@catalin, am zis spectacolul mi s-a parut fascinant. si reaiau, Tudor Gheorge e un Maestru, un mare roman, talentat si incantator, nu stiu de unde ai dedus ca as gandi altfel… in nici un caz T.G nu e un trubadur al regimului, din contra le-a contestat pe toate, Tudor Gheorghe e o Institutie… doar ca spectacolul mi s-a parut usor politizat(asa sunt piesele lui Moscopol) si te asigur ca voi merge si de acum incolo la spectacolele lui Tudor Gheorghe..
in privinta faptului cum ne-am fi comportat in lumea sovietica, iti dau dreptate…
ma bucur totusi faptul ca ma vezi redactor la un ziar 🙂
tata tot a fost redactor la un ziar ,normal ca era sovietik ,si avea tangente cu comunismul.altfel nici nu putea sa fie pe timpurile acelea.poate ii ocupai locul si il transformai in un ziar de opozitie,faceai a doua flacara,intre timp mai scriai ceva ,o oda lui brejnev una lui bodiu,asta ca sa le adormi vigilenta marxista,si apoi pak -trosc ,faceai revolutie.dar,asta e inceputul,dupa vre-o doua decenii apar unii mai tineri si te alunga cu teul,si-ti racnesc in urma stiii tu ce .deci subiectul poate fi dezvoltat ca in ,,planeta moldova,,/care ultimul timp ma sufoca,sincer vorbind/stii tu aia cu ,,o cana de apa ,,si altele.ce zici de un asa scenariu?
🙂 scuzaţi dacă pilotez ca musca-n lapte, dar „planeta moldova” a depăşit de un deceniu (sau de două, nu mai ţiu minte!) stadiul cu „o cană de apă” şi (sau) „alimentara”…, devenind ea însăşi o instituţie, cu „i” mic fără tăgadă, mizînd să se facă o ţară adevărată, hazlie! cei care nu au umor, să-şi cumpere, căci nu poţi deveni o pretinsă şi pe fază „instanţă morală” fără acest panaceu. face rău la pancreas.
Vladimir B.doi tipi calatoreau in tren,unu avea cu el o geanta plina de banane,scotea pe rind cite o banana o presura cu sare,se uita lung la ea si o arunca pe geam.dupa vre-o citevaisprezece banane sarate vecinul de compartiment il intreaba-ce faci domnule ,nu e pacat sa arunci banane peste geam?o fi, raspunse domnul cu pricina si scoate inca o banana o presoara cu sare,se uita lung la ea si o arunca pe geam zicind -ce sa fac nu-mi plac bananele sarate domnule.
de planeta moldova cred ca are un viitor mare ,insa eu nu-s cu ei in aceasi nava spatiala.eu am ramas pe pamint…
@catalin,
am gustat gluma cu bananele, nu o ştiam – o voi folosi, la momentul oportun!
În ceea ce priveşte „planeta moldova” nu garantez pentru viitorul ei (căci nu ştiu). Eu tot pe pămînt locuiesc, dar s-ar putea să existe cernoziom şi pe „moldova”. Ce spui?
de acord este si foarte mult,insa ba clima ne duce de nas ,ba aratul e o povara,sau vecinii ne dioache recolta…
cam cine’ar fi vecinul care ne deoache roada???
vorba vine,nimic concret maestre.