La ora 24 m-am apropiat de geam. Am privit focurile de artificii și m-am gândit la jertfa ucrainenilor. La cele 4600 de victime. Ei nu vor mai privi niciodată focuri de artificii. Nu vor exclama „woau!”, „ce frumos!”. E tot ce-am putut să fac. Să mă gândesc la ei. Dacă vom reuși ca națiune, va fi și grație Ucrainei. Ei au fost un scut pentru noi. Sper ca într-o bună zi să pricepem treaba asta. A fost un an dureros. Am ieșit de pe orbita firească. Puține lecturi. Poate 2015 va fi mai promițător. Îl încep cu un film bun și cu Borges, cel din interviuri, despre care Marius Chivu spune că e un regal. Pe surse se spune că la recensământul din mai 2014 s-ar fi declarat români 23%. Dacă e adevărat, ar fi o minune. Eu speram la 4-5%. Poate ne trezim.
Arhive
Comentarii
- Maria Angel Ferrero la 7 aprilie
- Eddie la Jurnal „Moscovit” III
- Corinne W la Jurnal „Pueril” III
- zippo la Cum să-l (mai) citim pe Vasile Ernu?
- copilalcerului la Peștera
- ioana la Jurnal
- talex la Jurnal
Blogroll
Contrafortisti
Cultura
M-au vizitat
- 40.425 de oameni buni
Meta
Lasă un răspuns