La ora 24 m-am apropiat de geam. Am privit focurile de artificii și m-am gândit la jertfa ucrainenilor. La cele 4600 de victime. Ei nu vor mai privi niciodată focuri de artificii. Nu vor exclama „woau!”, „ce frumos!”. E tot ce-am putut să fac. Să mă gândesc la ei. Dacă vom reuși ca națiune, va fi și grație Ucrainei. Ei au fost un scut pentru noi. Sper ca într-o bună zi să pricepem treaba asta. A fost un an dureros. Am ieșit de pe orbita firească. Puține lecturi. Poate 2015 va fi mai promițător. Îl încep cu un film bun și cu Borges, cel din interviuri, despre care Marius Chivu spune că e un regal. Pe surse se spune că la recensământul din mai 2014 s-ar fi declarat români 23%. Dacă e adevărat, ar fi o minune. Eu speram la 4-5%. Poate ne trezim.
Arhive
Comentarii
- Anonim la Vouă cine vă netezește sfârșitul? (Tatiana Țîbuleac, Grădina de sticlă)
- Mara la Încă un prizonier
- Liam Sanders la Voci și oglinzi (Ioana Scoruș în dialog cu Ion Vianu, În definitiv…)
- Maria Angel Ferrero la 7 aprilie
- Eddie la Jurnal „Moscovit” III
- Corinne W la Jurnal „Pueril” III
- zippo la Cum să-l (mai) citim pe Vasile Ernu?
Blogroll
Contrafortisti
Cultura
M-au vizitat
- 42.604 de oameni buni
Meta


Lasă un comentariu