să fii copleşit de apele muzicii
să asculţi Vivaldi şi Mario Lanza
să plouă mult şi liniştit
şi tu să citeşti din Proust şi să priveşti
la copacul singuratic din grădină
să ai o lăcomie a simţurilor, o poftă
de expresie abia stăpânită
să te refugiezi în cuvinte rare
de pildă să foloseşti adjective manieriste
să fii percutat de ambiguităţi frumoase
să gândeşti negrăbit – ah, ”ocolul răbdător
al cunoaşterii”! – şi
să împingi gândul până la starea de vis
să aluneci senin pe coridoarele memoriei
şi acolo să vezi arena de zinc în care
fericit te scăldai când erai copil
Vasile Gârneţ, Câmpia Borges, Ed. Vinea 2002.
Talex 
Lasă un răspuns