O profesoara de română dintr-un sat din sudul Basarabiei desparte cuvantul iezi în silabe – i-e-zi…
Altă profesoară de română, din acelaşi sat din sudul Basarabiei, la o nuntă, face următoarea urare – Fie ca din cutia Pandorei sa luaţi doar fericirea…
Gurile de canal din mijlocul drumului, de la intrarea sudică a oraşului Cahul, sunt acoperite. De opt ani rânjeau. Maşinile ori jalonau ori le încălecau. Acum cineva le-a vazut. Şi chiar sunt noi capacele. Ceva se întâmplă în Basarabia….
Avem cele mai tari reduceri la aur, 17 procente! Da, e tot acolo. Vocea o ţine. Din faţa poştei s-a mutat la intersecţia dintre Vasile Alecsandri şi bd. Ştefan cel Mare. Are o strategie. Strigă în intervale. Când semaforul înverzeşte, ea îşi începe repertoriul. Trăieşte!
Chişinău . Ajung pe neaşteptate. Cazier judiciar pentru părinţi, să-i românizăm şi pe ei. Mulţime! Lume agresivă! Cer permisiunea să intru ca să iau o cererere, un blanc, cum se obişnuieşte acolo. O doamnă durdulie rău – să fim oameni, nu porci. Intru, am luat cererile, am ieşit. În cap îmi şopteşte o voce – de ce n-ai întrebat-o–oare din noi doi cine seamănă mai tare cu porcul? Am plătit la bancă, m-am întors şi m-am aşezat cuviincios la rând. Dacă depui până în 12, iei cazierul în aceeşi zi, la 16. Dacă nu, îl iei a doua zi. La 11. 50 eram al 2-lea, în urmă încă 50-60! Doamnei din faţă îi zic – sunt de la Cahul, aş vrea să-l rog pe poliţist să mă lase, că n-am unde dormi în Chişinău. Iese poliţistul, Doamna din faţă – sunt de la Cahul! Poliţistul îi permite. Mi-a folosit argumentul.
– Eeeu sunt de la Cahul, scot buletinul.
– Ei, na, de-acu toţi sunteţi de la Cahul, exclamă şi intră.
Iese, nu mai intră nimeni, anunţă solemn, iaca băietu ista e primu, o sa intraţi di la 13, mă întorc să mă vadă lumea!
Nu renunţ, haide băi, chiar îs di la Cahul, hai da-ni voie, ti rog, shii băiet di treabă!
Vorbeam şi mă miram în acelaşi timp! Voce falsă, tremurată, gâtuită!
Poliţistul intră, iese şi anunţă – încă doi! Intru. În urmă zarvă mare.
Talex 
Mi-e familiară situaţia! Atât de familiară, mie şi altora, încât… ni se pare firească. Tu însă, revenind aici, cu un ochi al „străinului”, îi vezi aspectul exotic şi ridicol.
vin cam o data pe an in Chisinau, daca e sa arunc o privire inapoi, asta e ciclicitatea, poate ca ochiul meu de salbatic si neadaptat surprinde episoade, franturi cu care altii s-au obisnuit sau pe care le-au imblanzit
Urarea cu lădiţa Pandorei esta oximoronică, dacă omu’ nu ştie ce-i aia cutia Pandorei, de ce să rădem_?
da e profa de romana 🙂 sau o fi fost de fapt blestem…
Da mie mi-a plăcut cum ai stat tu la coadă la caziere. Și câți dintre noi n-au stat! Și câți dintre noi n-am înjurat și n-am folosit argumente „că suntem de la Cahul” 🙂 Și faza cu „să fim oameni, nu porci” m-a distrat copios. Cât despre cutia Pandorei ce să-i faci? Mai sunt profesori de română ce nu știu legenda 🙂
N-am intrat de mult timp pe blogul tău, dar surpize plăcute m-au așteptat – ai scris mai mult decât mine! Și mie mi-era dor de blog, doctoratul face neom din mine.
P.S. La Mulți ani de ziua noastră, a tuturor românilor!
La multi ani, Lulu! esti bineventa oricand, spor la doctorat si nu fi atat de pesimista in privinta alegerilor, (am citit pe blogul tau) e din cauza exit poll-ului, eu ma asteptam la un rezultat similar celui din 29 iulie sau la o revansa a comunistilor, comii au mai pierdut 6 mandate, tre sa se gandeasca serios ce fac, pt ca le vor pierde si pe cele doua, Lupu nu va trada pt ca AIE il confirma, il legitimeaza, cu comunisti face guvernu, da mai departe nika, pt mine rezultatul e unul surprinzator de bun si nu glumesc 🙂